Sărbătoarea Paștelui în comuniune cu natura.

“Femeie creează fericirea în cuplu” – curs direct la Iași și online pentru femeile care au terminat cursul de “Regăsirea Puterii interioare”.

IMG_4947

IMG_4947Holisterapia Training organizează cursul  modular de Dezvoltare personală şi spirituală „FEMEIE, CREEAZĂ FERICIREA ÎN CUPLU!”  în  Iași, joi pe 30.04.2015 ora 15.

Trainer:  Psiholog clinician principal, formator Niculina Gheorghiță

Înscrieri la adresele de e-mail: holisterapi@yahoo.com, holisterapia@gmail.com, sau direct la telefoanele 0232/275993, 0730/112317 și/sau 0787/575992

 “Femeie, creează fericirea în cuplu!” – este un curs de dezvoltare personală şi spirituală care se adresează femeilor care au absolvit cursul “Regăsirea puterii interioare” și doresc să-și îmbunătățească relația de cuplu.

Aici se primesc instrumente practice pentru activarea bucuriei în relația de cuplu, arta comunicării pentru un cuplu fericit și autentic, descoperirea armoniei interioare care se reflectă și în partener și cum să-și creeze un cuplu fericit. Este un curs bazat pe viziunea holistă asupra fiinţei umane – corp, minte, spirit. Cursul are la bază principiile fundamentale ale psihologiei clasice, psihologiei cuantice, neuroștiințelor și spiritualitate.

Scopul acestui curs este de a vă oferi posibilitatea să:

–         Să îți descoperi principiul feminin ca parte integrantă a potențialului tău divin;

–         Să descoperi diferențele semnificative dintre principiul feminin și masculin pentru a ajunge la virtutea înțelegerii ca adevăr trăit;

–         Să afli care este rolul femeii în cuplu;

–         Să lucrezi conștient cu tine pentru a redeveni femeia din trup de femeie;

–         Să te deschizi și să construiești o relație de cuplu cu partenerul, pentru a creea și trăi armonia divină.

Acest curs se împarte în 3 întâlniri, o întâlnire la 3-4 săptămâni.

Cursul se desfăşoară timp de 5 ore pe întâlnire.

Costul unei întâlniri este de 250 ron.

Pașii abordați la fiecare întâlnire sunt:

Pasul 1: Diferențele semnificative între principiile feminin și masculin și cum să le integrăm pentru a crea armonia;

Pasul 2: Arta comunicării sau activarea comunicării de la Sine la Sine;

Pasul 3: Armonia în cuplu începe din tine, Femeie!

 

Vă oferim o oră de dezvoltare personală cu trainerul nostru:

Doamna Niculina Gheorghiţă – psiholog formator, clinician principal

TVH București, 26.09.2014

https://www.youtube.com/watch?v=1bq12ZuIcV4&feature=youtu.be

1TV Neamț, 31.03.2015

https://www.youtube.com/watch?v=QQiTAGZA6_0&feature=youtu.be

Radio Iași, 20.03.2015

https://www.youtube.com/watch?v=NecGAhUvwWs

 

              Vă aşteptăm cu drag pentru a vă creea o viaţă de cuplu fericită.

Conectarea cerebrală în relația părinte – copil

creier_071

creier_071Conectarea cerebrală este o nevoie primordială pentru copilul nou născut. Încă de mic el are frecvență specifică doar cu mama, ființa cu care a stat în comuniune 7- 9 luni de zile și cu tata de la care are informații genetice și cu care a stat în câmpuri pe perioada sarcinii.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

De aceea atunci când vine pe lume, dacă este separat de mamă și ținut în altă parte (cameră, salon) fără să interacționeze cu câmpurile mamei, va plânge continuu. Prin plâns, el caută ca cineva să-l descopere și să-i satisfacă nevoia lui. Plânsul său este un efort cerebral destul de mare, este ca un stress, pe care-l percepe creierul și va secreta neurotransmițători care activează amigdala limbică, adică nevoia de apărare pentru că nu e nimeni lângă el (dintre cei cunoscuți ca frecvență) cu care să fie conectat și să se simtă apărat și protejat.

Prin această zbatere (plâns, căutarea de conectare cu creierul mamei) își va mări concentrarea pentru a percepe câmpurile mamei și asta duce la dezvoltarea peste limita normală a ventriculilor cerebrali.

Ventriculii cerebrali mărindu-se peste măsură încă din perioada mică, atunci când în perioada adolescenței crește și se dezvoltă lobul prefrontal, acești ventriculi măriți presează lobul prefrontal și asta duce la tulburări psihice în adolescență și în perioada adultă.

Încă de când eram în facultate am auzit de la un domn profesor o remarcă cu care nu am fost de acord și am zis că nu e drept pentru a trăi așa. Remarca era: “o dată ce o tulburare psihică s-a declanșat este foarte greu ca omul să mai fie ca înainte fără medicație sau chimicale din exterior”. În sinea mea am zis, dacă el s-a născut sănătos înseamnă că poate să fie sănătos.

Așa am descoperit terapia bowen care resetează organismul și anihilează acele traume din subconștient, traume care au dus la o anumită modificare cerebrală și ulterior la o tulburare psihică.

Cercetând mai departe am găsit studii prin care se evidențiază clar că lucrând conștient, cu atenție și concentrare conștientă, în creierul uman orice se poate reface și remedia.

Ce se întâmplă mai exact când lucrăm conștient prin atenție și disciplină?

Unde se duce atenția acolo se transmit impulsurile neuronale. Ce interesant. De fapt atenția este cea care dă direcția impulsului nervos pentru a crea legături neuronale solide, ca atitudine. Așa se explică faptul că unde se trimit impulsurile neuronale, acolo sunt întărite conexiunile neuronale. Prin intermediul atenției, activăm circuite specifice, de aceeași frecvență din creier și le întărim. Atunci când întărești conexiunile neurale care leagă diverse părți diferențiate ale creierului înseamnă că creezi integrare și echilibru în interiorul acestuia.

Concentrarea atenției prin disciplină creează integrare cerebrală.

Disciplina, conștiința și prezența pe care le realizezi vor face creierul capabil să crească, la propriu, mai multe fibre integrative care creează abilitatea de a regla emoțiile, atenția, gândirea și comportamentul, iar sentimentul tău de bunăstare interioară și exterioară se va îmbunătăți.

Așa că astăzi știința a ajuns la un așa nivel de explicare a acestui fenomen, încât am ajuns la concluzia certă că: tot ce a fost din naștere sănătos poate deveni în urma unei suferințe bolnav, dar cu ajutorul minții care va influența structura cerebrală să se refacă și să fie iarăși sănătos.

Revin la conectarea cerebrală atât de importantă pentru copilul în formare cu un exemplu personal.

Am născut pentru a treia oară la 42 de ani. În timpul sarcinii am descoperit când apare prima frică la un copil. Aceasta apare atunci când copilul este luat brusc de lângă mamă la naștere. Astfel am făcut tot felul de investigații cum să fac să nu-mi fie luat copilul la naștere de lângă mine. Adică care este metoda optimă de naștere, la ce spital pot să nasc cum vreau eu, etc. Am găsit studii din obstetrica franceză cum că ar fi bine ca copilului să i se taie cordonul ombilical doar atunci când se liniștește mișcarea cordonului, adică nu se mai zbate deloc. În termeni de timp între 15-30 minute după ce fătul a fost expulzat. Acest aspect îl ajută pe copil să se adapteze ușor cu noul mediu, să o simtă pe mama aproape și astfel să nu se creeze la nivel cerebral acea teamă care provine din faptul că fătul este deconectat brusc de la corpul și creierul mamei sale.

Am găsit în sfârșit o clinică privată unde am creat un protocol de naștere și au fost de acord cu toți acești termeni descriși mai sus.

Toate bune și frumoase până la termen când fetița mea avea 4500g și nu s-a putut naște natural. În sala de naștere fiind am decis împreună cu d-na doctor – care mi-a spus că fata nu se poate angaja pe canal deoarece fie este prea mare, fie are cordonul prea scurt – ca imediat să facem cezariană.

Vreau să precizez de ce mi-am creat să nasc altfel (conform teoriei că noi ne creăm realitatea) decât mi-am propus conștient. Cu 21 de zile înainte am început să lucrez conștient – prin tehnica afirmațiilor – în fiecare zi afirmația: „Eu sunt dintotdeauna nașterea optimă în confortul maxim al meu și al fetiței”. Așa că s-a creat realitate optimă pentru a naște în confortul maxim adică cezariana în situația în care greutatea fetei era destul de mare.

Așa că am mers în sala de operație, în 5 minute fetița era scoasă din burtica mea, eu eram super prezentă și conectată la tot ce se întâmpla. Așa că atunci când au scos-o și a început să plângă mi-am zis: “Știu dintotdeauna ce să fac ca să nu se creeze frica de abandon la micuță”. Și în câteva secunde (3-5 sec) am știut .

Vă veți întreba cum adică? Adică: deodată mi-a venit o idee și anume cum să îmi arunc benzile (câmpurile subtile) din jurul meu peste fetiță ca și cum să o înfășor într-un scutec subtil. În acea clipă fata nu a mai plâns, a deschis ochii și-a ridicat capul și se uita foarte curioasă la aparatele din jur (asta îmi mărturisea în acele clipe medicul anestezist care stătea lângă capul meu în timp ce ceilalți medici finalizau operația de cezariană).

Din cercetările realizate pe acest domeniu cum și în cât timp ne creăm o frică sau o emoție s-a descoperit că orice emoție se implementează la nivel cerebral în maxim 7 secunde. Așa că ținând cont de cât de repede mi-a venit ideea cu aruncatul benzilor peste fetiță, la nivel cerebral nu i s-a implementa această frică ca informație și nu a fost consolidată prin energie cu trăirea stării de frică.

Prin această experiență mi s-a confirmat a mia oară că: dacă cauți găsești, dacă bați ți se va deschide și dacă ceri ți se va da.

Universul este un potențial magnific unde sunt implementate toate aceste informații de cum să funcționăm în armonie, pace, bunăstare și bucurie.

De atunci urmăresc conștient această conectare cerebrală cu ea și am înțeles nevoia principală a copilului ca în fiecare dimineață și seară înainte de culcare să se simtă conectat la creierul părinților.

Această conectare dă copilului confort cerebral, starea de siguranță, de protecție iar părintelui capacitatea de a intuit nevoia pe care o are copilul în fiecare moment, și anume dacă vrea apă și nu lapte, dacă vrea schimbată sau nu, dacă vrea aer pentru că îi este foarte cald, etc.

Este o etapă fantastică dacă trăiești în prezent și conștient să vezi cum creezi realitatea prin intenția ta, și anume cum să faci totul frumos, ușor şi bine.

Această conectare a părintelui cu copilul încă de la naștere va fi asigurarea faptului că tânăra ființă se va dezvolta cerebral și afectiv în armonie, echilibru și bucurie.

Cu drag din cunoaștere și armonie pentru cunoaștere și armonie. Așa este și așa să fie!

Menținerea sau regăsirea sănătății

20150308_165015

20150308_165015Percepte pentru menținerea sau regăsirea sănătății

De Patrick Drouot

“1.Faceți lucruri care să vă dea un sentiment de împlinire, de bucurie și de sens în viață, care să vă recompenseze eforturile. Vedeți-vă viața ca fiind o creație proprie și faceți în așa fel încât să devină constructivă

2.Fiți atenți la voi înșivă, ascultați-vă nevoile interne la toate nivelurile, aveți grijă de voi înșivă,încurajați-vă neîncetat.

3.Eliberați-vă de toate emoțiile negative, de temeri de invidie, de tristețe și de furii. Exprimați-vă emoțiile într-un mod corespunzător, nu le rețineți și învățați să vă iertați.

4.Menține-ți în minte imagini și țeluri pozitive, imaginea a ceea ce vreți cu adevărat în viață.Atunci când apar imaginile înspăimântătoare reconcentrați-vă imaginile ce evocă sentimente de pace și bucurie.

5.Iubiți-vă și iubiți-I pe ceilalți.Faceți din acest sentiment țelul și expresia primordială a existenței voastre.

6.Creați-vă relații oneste, călduroase,simpatico cu ceilalți. Vindecați rănile legăturilor trecute cu însoțitorii de viață sau însoțitorii de drum.

7.Împliniți fapte altruiste în mijlocul unei comunități, al unui grup sau la modul general față de ceilalți.

8.Angajați-vă în posibilitatea și în credința existenței unei bunăstări totale. Dezvoltați-vă propriul program de vindecare atrăgând sprijinul și sfaturile experților(terapeuți vizibili și invizibili) fără să deveniți sclavul lor.

9.Acceptați-vă ființa împreună cu tot ceea ce vi se întâmplă în existență ca pe o oportunitate de a evolua și de a învăța. Învățați tot ce se poate din fiecare experiență bună sau rea și apoi mergeți mai departe.

10.Păstrați-vă simțul umorului.”

Prezentul conștient

DSC_5092

DSC_5092Noi cercetări noi descoperiri – așa pot spune despre starea mea actuală. Cercetând din neuroștiință acest instrument fabulus care este creierul uman am aflat informații foarte importante pentru a crea starea de armonie cu noi și cu cei din jur.

În dezvoltarea relațiilor interumane se pare că cea mai importantă abilitate pentru a crea și trăi în armonie este prezentul conștient sau starea de prezență.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Cercetările vizavi de creierul uman au dus la o concluzie magnifică din punctul meu de vedere și anume: “Creierul uman a fost creat structural ca să se conecteze cu alte creiere”.

Fantastic! am exclamat când am descoperit această informație, pentru că astfel îmi explic și rațional ce simțeam intuitiv.

De exemplu când vin clienți(te) la mine în consiliere sau pentru diverse terapii și își mărturisesc o faptă pe care o au ascunsă în adâncul sufletului care-i macină – de aceea îi macină – și nu știu cum să o gestioneze, prima mea recomandare era dintotdeauna să mărturiseasă partenerului, partenerei: de cuplu, de asociere, de relație acea faptă. Am intuit de mai mult timp că pentru a scăpa de o stare de conflict cognitiv sau emoțional cel mai bine este să exprimi sau să scoți afară cauza care a dus la acel conflict intern.

De aceea le spunem că sufletul partenerului(ei) oricum știe ce îi ascunde deoarece la nivel de sine (Spirit, suflet) suntem uniți, iar informația unei acțiuni, fapte, comportament mai întâi se transmite pe nivelele subtile (energetice și informaționale) prin care suntem conectați cu celălalt.

Motivul pentru care am exclamat “fantastic” este următorul.

Știam că: creierul nostru este traversat în permanență de unde de conștiință cuantică, de diverse vibrații și  astfel prin această informație cum că încă de la creație creierul uman  este structurat să se conecteze cu alte creiere prin intermediul acestor unde mi-a adus clarificare și siguranță vizavi de informația de mai sus. Adică creierul uman îl putem asemăna cu un wirless, care caută aparate (creiere) de conectare.

Oricum cred că știți că toate aparatele electronice (calculatoare, telefoane mobile, etc.) au fost descoperite  având la bază informații despre creierul uman.

De aceea orice faci, persoana apropiată din viața ta cu care te conectezi zilnic la nivel subtil, știe, doar că nu-și explică rațional de unde îi vine acea informație.

Tot în neuroștiință am găsit o informație “diamante” – spune eu – și anume: s-a descoperit în creier o zonă în care se află „neuronii oglindă”.

Ce fac acești neuroni? Citesc intenția din creierul partenerului. Așa că prin acest fenomen celălalt cu care suntem în relație, știe intenția din creier chiar dacă nu are încă informația în conștient, adică tradusă rațional.

Având această informație descărcată din creierul partenerului, la el în creier începe să manifeste comportamente și să aducă în discuții tot felul de subiecte care au legătură cu ce ții tu ascuns. De fiecare dată când vorbește despre asta te simți decsoperit și intri într-o panică la nivel cerebral. Celălalt citește ce ți se întâmplă dar nu știe exact fenomenul și de ce se întâmplă asta.

În același timp în creierul tău – deoarece nu comunici – se activează niște neurotransmițători care îți dau acest stres. Ce interesant este că nu-ți găsești liniștea până nu mărturisești cuiva. De obicei cauți o persoană neutră, investită să te asculte (psiholog, preot, etc.) ca să te descarci de acel stress – chiar așa spune persoana în cauză. Din experientă profesională vă spun că nu dispare stresul până nu mărturisești persoanei păgubite. Este o lege a firii universale. De ce nu dispare stresul deoarece când intri în contact cu acea persoană și creierele se conectează tu știi că nu te poți conecta 100% din cauza acelei rețineri. Și uite așa apare sentimentele de vinovăție, rușine, dizarmonie, ceartă care duc la îndepărtarea afectivă de celălalt și la lipsă de conectare cerebrală.

Ce interesant și ușor de înțeles. Dacă cunoaștem aceste lucruri subtile care se întâmplă în noi în timpul relațiilor cu ceilalți vom fi atenți, ce gândim, ce facem,ce emitem la adresa altei personae, etc.

Așa că dragilor vă recomand fiți autentici și dacă greșiți față de cineva – adică judecați, blamați, faceți rău intenționat cuiva – mărturisiții ca pe o greșeală nevinovată și atunci voi veți fi liberi de mustrarea de conștiință, celălalt va rămâne conectat cu d-voastră și relațiile devin armonioase, dezvoltatoare și pentru creație întru bucurie.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Cum se formează mintea – explicații științifice

Zemanta Related Posts Thumbnail

Zemanta Related Posts ThumbnailMintea continuă să se dezvolte pe întreg parcursul vieții.Structura ei este dată de activitatea creierului. Descoperiri recente din neuroștiință sugerează faptul că pe întreaga durată a vieții creierul continuă să dezvoltae atât noi conexiuni, cât și noi neuroni. Conexiunile dintre neuroni determină modul în care se creează procesele mentale. Experiența structurează conexiunile neuronale din creier. Prin urmare experiența ne formează mintea. Relațiile interpersonale și autoreflecția stimulează dezvoltarea continuă a minții.{Dr. Daniel. J. Siegel}

Dezvoltarea discernământului

20150307_172750

20150307_172750Tot cercetând despre cum să facem alegeri conștiente, responsabile și cu grijă de noi și de mediul înconjurător (oameni, animale, plante, pământ) mi-am aplecat atenția într-un studiu privind capacitatea de discernământ.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Din punctul meu de vedere discernământul este o capacitate cheie în dezvoltarea umană pentru o viață trăită ușor, frumos și bine. Am descoperit câteva caracteristici necesare fără de care nu poți activa și dezvolta capacitatea de a discerne. Acestea sunt:

1. Cunoașterea – ingredientul principal în dezvoltarea discernământului

Pentru a trăi o stare de bine global avem nevoie de discernământ atunci când ne confruntăm cu reguli și norme transmise și impuse de familia de bază și de societate.

Astfel discernământul se manifestă în sensul de a judeca drept, din poziția de observator, care sunt normele și regulile care să le aplicăm pentru binele nostru și care nu. Pentru aceasta e nevoie de cunoaștere de a ști mai multe imformații despre un subiect sau altul.

Cunoașterea este ingredientul cel mai important pentru a putea avea opțiuni în ceea ce privește calitatea vieții noastre și a discerne acțiunile binefăcătoare care duc la creșterea și dezvoltarea noastră în armonie.

Aici aș vrea să fac distincţia între cunoaştere şi cunoştinţe sau informaţii.

Informaţiile le găsim atunci când ne întrebăm, adică când le căutăm. Ele sunt peste tot, dar te focalizezi pe ele doar atunci când linişteşti noianul de gânduri, şi focalizezi atenţia asupra unor anumite subiecte sau, îți pui niște întrebări despre acele subiecte.

După ce am accesat informaţii, căutate să le aplicăm în viaţa de zi cu zi, o perioadă de timp până se înregistrează la nivel cerebral, iar apoi sunt trăite ca adevăr propriu, acele informaţii vor deveni cunoaştere.

Deci, cunoştinţele (informațiile) devin cunoaştere prin trăire şi experimentare.

Nimeni nu poate trăi în locul nostru o stare sau un fenomen interior. Trăirea va duce la creşterea de neuroni noi (baby neuroni) şi tot trăirea, experimentarea va face posibilă crearea de reţele neuronale noi, conform frecvenţei trăirii.

După ce am realizat această distincție găsim că din perspectivele de mai sus cunoașterea are două fațete : Cunoașterea de Sine și cunoașterea lumii înconjurătoare.

A te cunoaște pe tine este o condiție esențială în capacitatea de a discerne și pentru a face alegerile potrivite pentru tine.

Partea cea mai grea în cunoașterea de sine este perioada cu educația pe care am primit-o în cei şapte ani de acasă. Aici e greul pentru a reuși să ne cunoaștem și a vedea dacă ce s-a implementat în mintea noastră este în concordanță cu ființa noastră divină sau nu. Prin cunoașterea de sine faci distincția între ceea ce ai și este în concordanță cu dorințele și cerințele tale interne de la Sine, adică din potențialul Divin și ce nu era în concordanță cu sinele tău divin.

De ce am spus că aici e greul? Deoarece noi în acea perioadă am preluat de la cei din jur (familia de bază, grădiniță) totul de la comportamente, atitudini, mod de a soluționa problemele, mod de gândire, etc. Acestea s-au implementat în creierul nostru liber, ca niște programe în calculator, au devenit obișnuințe au intrat în mintea subconștientă şi acum sunt ca o a doua natură a noastră.

În mica copilărie ni s-a implementat scenariul de viață, cum să ne comportăm, cum să relaționăm, etc. De aceea nu știm prea bine dacă unele atitudini sunt ale noastre și le alegem noi din Sine, sau vin ca urmare a informațiilor din programare?

O modalitate ușoară de a discerne sau de a te ajuta să vezi dacă ce vrei este benefic pentru tine sau nu este următoarea formă de autoanaliză prin întrebări de genul:

  • „Vreau eu cu adevărat să fac asta?”
  • „ Fac eu asta pentru mine, sau să demonstrez cuiva cât de important şi special sunt eu?”
  • „Ceea ce vreau să fac îmi aduce plus-valoare? Adică, mă ajută să fiu eu, să mă manifest fără măşti şi ascunzişuri, să cresc şi să mă dezvolt?”
  • „Pe ce dimensiune a vieţii mă împlineşte?”
  • „Trăiesc bucuria, pacea şi liniştea făcând asta, sau îmi aduce noi griji, stres şi agitaţie? ”

Această autoanaliză te ajută să devii conştient şi responsabil, atât spre a vedea dacă evoluezi sau te împlineşti prin acea acţiune cât și unde te îndrepți când deczi ceva sau altceva.

Creierul nostru este instrumentul care captează gândurile din fluxurile de conştiinţă înconjurătoare. Orice gând se înregistrează în aceste fluxuri care au diferite frecvenţe.

Dacă tu manifeşti comportamente, gânduri, acţiuni cu frecvenţă înaltă, vei atrage gânduri cu frecvenţă înaltă, creatoare, dezvoltatoare.

Făcând această analiză conștientizezi pe ce frecvență accesezi realitatea și pe ce vibraţie îți creezi viața.

Dacă ai dorinţe limitative care te duc doar la „ce am” sau „ce posed” – e clar că frecvenţa fluxurilor pe care stai mult timp din viața ta, este de vibraţie limitativă de obicei mai coborâtă, preponderent din conştiinţa socială. Asta nu înseamnă că e ceva rău, ci că, acolo sunt deocamdată preocupările tale, gândurile şi sentimentele pe care le emiţi, și de aici vezi că ce creezi tu se întoarce la creator (care eşti tu).

Astfel potențialul cuantic – conform spiritualității și fizicii cuantice – este cunoaştere nelimitată, viaţă nelimitată.  De aici am tras niște concluzii despre importanța cunoașterii în activarea și manifestarea discernământului și anume:

- Cunoaşterea este cea mai grandioasă comoară pe care o avem, deoarece atunci când trăieşti o experienţă prin care pierzi posesiunile materiale concrete, unicul lucru pe care nu-l pierzi şi nici  nu-l vei putea pierde vreodată este cunoaşterea.

- Cunoaşterea ne dă capacitatea să creăm din nou, să o luăm oricând de la capăt.

- Cunoaşterea ne dă confortul psihic prin care spunem că: dacă am făcut odată ceva, putem face ori de câte ori vrem.

- Dacă avem cunoaştere avem opţiuni, avem libertate.

- Dacă avem cunoaştere, putem construi nelimitat, pentru că este loc sub soare pentru tot omul care vrea să facă ceva.

- Dacă avem cunoaştere, scăpăm de temeri şi frici deoarece atunci nu există nimic – nici un element, nici o autoritate, nici o regulă – care ne-ar putea ameninţa, intimida sau înrobi.

De aceea cunoștințele raționale despre cum funcționăm în exterior și cunoștințele care țin de funcționarea interioară spirituală și psihică, fac casă bună pentru a putea trăi și a dezvolta cunoașterea – trăirea – care este absolută.

Prin aceste trăiri putem discerne astfel încât să ne redescoperi și să regăsim bucuria vieții și starea de bine în călătoria noastră.

2. Maturitatea emoțională, mentală și spirituală

Un alt ingredient necesar dezvoltării discernământului este maturitatea.

O persoană matură emoțional, mental și spiritual este o persoană detașată care și-a oprit “vocile din cap” și datorită acestei capacități este stăpână pe mintea sa. Este o persoană detașată care nu așteaptă imediat recompense pentru ce face. Este într-o stare superioară minții personale.

De aceea atunci când ești stăpân pe mintea ta poți accesa și accepta gândurile tale astfel încât emoțiile nu te mai copleșesc și nici un stimul exterior nu te mai scoate din starea de bine.

Ajungi să trăiești maturitatea emoțională când ai făcut pace cu tine.

Ajungi la pacea interioară după ce te-ai iertat pentru diverse, după ce ai acceptat că ai experimentat ceva sau altceva pentru că așa ai considerat tu, și că acum îți poți schimba opțiunea.

Ajungi la maturitatea mentală atunci când nu mai acționezi din impuls, ci reflectezi asupra consecințelor pe teremn lung a acțiunii tale. Pentru a trăi maturitatea mentală e nevoie să-ți pui niște întrebări esențiale înanite de a face ceva: Acestea sunt de genul: Ce gândesc eu acum? Vreau eu cu adevărat să fac asta? Care sunt beneficiile imediate și pe teremen lung a acestei acțiuni? Care este starea mea interioară când mă gândesc să face ceva?

Ajungi la maturitatea spirituală atunci cânmd ajungi prin cunoaștere și trăire să înțelegi că dimensiunile fizică, mental și spiritual sunt un tot pe care-l manifești în tot ceea ce alegi să faci. De aceea dacă faci ceva distructiv pentru corp, sigur va duce la repercursiuni în dimensiunea mental și apoi în cea spiritual.  Mnaifești maturitatea spiritual când tot ceea ec faci faci în prezent aici și acum, conectat cu tot și toate.

3. Dorința de autodepășire

Este o stare care te impulsionează ca mereu să cauți experiențe care duc la dezvoltarea și evoluția ta. Aceasta implică deschiderea spre a experimenta diferit diverse situații prin care trăiești stări de fericire, mulțumire, bucurie. Această dorință o avem implementată la nivel cerebral dacă, în adolescență am căutat noul conștient, am făcut diverse acțiuni (sport, artă, muzică, drumeții) pentru a ne descoperi potențialul creator.

Această dorință o dată activată și accesată cât mai des în adolescență ne va face ca atunci când ajungem adulți, să vrem să ne depășim condiția fizică, mentală, profesională. Prin această dorință căutăm starea de bine atunci când alegem un comportament, o acțiune o faptă. Adică atunci când alegem ceva să fim responsabili pentru a creea binele atât interior cât și exterior.

4. Intenția de a vrea să faci binele

Intenția de a face binele este o stare care vine din echilibrul mental și emoțional.Cu toate că la nivel de Sine Divin noi suntem iubire, în manifestare nu ajungem să creem iubirea datorită unor programe limitative, a unor suferințe interioare, și din necunoaștere.

 Atunci când nu mai intri în comparație cu cineva din exteriorul tău, când nu mai faci o acțiune doar ca să te aprecieze alții, îți vei descoperi și active potențialul divin pentru manifestare ceea ce va declanșa intenția din sine de a creea binele în tot și toate.

Prof Dulcan Constantin spune într-un  interviu că: ”binele este implementat în noi la nivel genetic și este ca un cod”. Adică cu asta ne-am născut și face parte din ființa noastră. Pentru a fi mereu în această stare e necesar să vrem, adică să intenționăm să trăim conform acestui cod interior. Când decizi să faci ceva datorită intenției de a face bine, nu mai ai remușcări, frustrări, agresivitate interioară atunci când ceva nu iese conform intenției tale. Asta se cheamă că nu ai făcut conștient ceva distructiv.

Urmărind aceste caracteristici în personalitatea și ființa voqatrsă global veți putea allege responsabil, din sine, cu dorința de bine. Toate acestea vor duce la o viață trăită fără compromisuri. O viață creeată ușor frumos și bine pentru o călătorie minunată. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Forța iubirii sau ce oferi aia primești

20150301_101400

20150301_101400“Tu primești exact ceea ce oferi”- una din legile universului.

Ce frumos,  ușor și ce complicat în același timp.

Tot ceea ce creezi și emiți ca informație și energie cu forța minții se întoarce înapoi la creator.

Atunci când emiți iubire, pace, bucurie, vei primi iubire, pace bucurie.

Atunci când emiți agresivitate, neliniște, stres, vei primi agresivitate, neliniște, stres.

Tot ceea ce creezi și dăruiești inclusiv în planul fizic, concret, material se întoarce sub formă de energie și informație înapoi la creator.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Realitatea ta înconjurătoare reflectă exact ca o oglindă ceea ce creezi și conții tu în interiorul tău.

Vă propun un exercițiu practic de cunoaștere și înțelegere de sine.

Uitați-vă în viața voastră pe dimensiunile esențiale: personal, familial, profesional, financiar și social, și vedeți cum stați.

Observați și conștientizați ce oferiți real în fiecare dimensiune.

De exemplu întrebați-vă  ce ofer eu în plan:

Personal: iubire, pace armonie, critică, înțelegere, bârfă, judecată, blândețe, respect, frică, furie, agresivitate, încredere, etc.

- Familial:iubire, înțelepciune, compasiune, înțelegere, armonie, cuvinte frumoase, daruri, liniște, dizarmonie, contradicții, respect pentru trăirile celor din familie, orgoliu, comparații,furie, agresivitate, intoleranță, etc;

-Profesional: dăruire, informare, cunoaștere actualizată, înțelegere, toleranță,bârfă, critică, cuvinte distructive, gânduri de invidie și neputință, beneficitate, respect pentru adevărul fiecăruia, etc;

- Financiar: generozitate, dăruire, respect, muncă, acceptarea banilor în viața și acțiunile d-voastră, perseverență, invidie, gelozie, dorință de cunoaștere, dorința de a experimenta necunoscutul, frica de a nu-i avea, etc;

-Social: respect, înțelegere, consecvență, compasiune, smerenie, apreciere, iubire, dragoste, implicare în activități sociale, dăruire, nepăsare, critică, invidie, distrugere, furie, frică, neimplicare,etc;

După ce reușiți să vă faceți o radiografie cinstită, corectă și reală din poziția de observator – adică cu obiectivitatea momentului respectiv – veți descoperi că ceea ce dăruiți aceea primiți. Adică viața voastră este exact așa cum o creați prin ce oferiți.

Asta înseamnă să îți creezi realitatea.

Când ești conștient de asta poți să lucrezi ca să-ți schimbi viața schimbându-ți mintea sau ceea ce oferi cu ajutorul minții.

Sunt două moduri de a crea realitatea: conștient și inconștient.

  În starea creației conștiente ești stăpânul(a) minții și a realității tale. Când ceva nu îți place la viața ta sau în ceea ce trăiești începi conștient să emiți ceea ce vrei de fapt să trăiești.

  În starea inconștientă tot ce creezi se întâmplă datorită determinismului exterior și atunci nu îți poți crea realitatea cum vrei tu ci accepți ceea ce vine din exterior tot prin ceea ce oferi cu mintea ta.

Oricum ar fi primim ceea ce oferim.

Așa că dacă trăim fără să fim responsabil de acțiunile noastre și tot așteptăm ca altcineva să ne dea ceva, să ne ajute, să ne salveze, etc. Am o veste. Nu se poate. Nimeni în locul nostru nu poate să creeze viața noastră. Așa că e un moment important să conștientizăm că așteptăm în zadar ca cineva din afară să ne ofere ceva ca să ne creeze o viața minunată.

Haideți să conștientizăm că suntem suma a ceea ce gândim și emitem. Așa că e foarte simplu să schimbăm ce gândim prin cunoaștere, atenție, concentrare, voință, perseverență și disciplină.

 De ce spun că e foarte simplu? Pentru că toate aceste calități le conținem încă de la naștere atât pe cale genetică cât și în Sinele nostru Divin.

Aceasta este forța iubirii.

   Accesăm ceea ce conținem,                          

amplificăm ceea ce accesăm,

emitem crea ce am amplificat

și primim ceea ce am dăruit.”

Deci accesați-le și veți primi exact ceea ce dăruiți. Spor la lucru cu voi. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

« Older Entries