Archive for 31/12/2013

“Regasirea puterii interioare” – curs nou la Iași pe 23.01.2014 ora 15

20131224_112113

Regăsirea puterii interioare Holisterapia Training organizează cursul  modular de Dezvoltare personală şi spirituală „REGĂSIREA PUTERII INTERIOARE” în Iași, joi 23.01.2014 la ora 15.00

Trainer psiholog clinician principal, formator Niculina Gheorghiță

   Înscrieri la adresele de e-mail: holisterapi@yahoo.com, holisterapia@gmail.com, sau direct la telefoanele 0232/240217, 0730/112317 și/sau 0728/321215

Curs de dezvoltare personală şi spirituală unde se primesc instrumente practice pentru regăsirea puterii interioare, dezvoltarea inteligenței spirituale  şi descoperirea esenţei divine din fiecare. Este un curs bazat pe viziunea holistă asupra fiinţei umane – corp, minte, spirit. Acest curs este creat având la bază principiile fundamentale ale psihologiei clasice, psihologiei cuantice, neuroștiințelor și spiritualitate.

Scopul acestui curs este de a vă oferi posibilitatea să:

–          vă descoperiţi potenţele şi resursele magnifice din interiorul vostru;

–          vă dezvoltați inteligența spirituală astfel încât să creați conștient în toate dimensiunile vieții voastre;

–          învățați cum să vă iubiți pe voi, pentru  a trăi autentic și în armonie cu voi   și cu cei din jurul vostru;

–          vă dezvoltaţi o atitudine de învingător în toate dimensiunile vieţii;

–          învățați cum să trăiți conștient, miracolul care este viața;

–          vă creaţi un echilibru între lumea interioară şi cea exterioară, şi oriunde veţi merge să duceţi lumea din interiorul vostru cu voi.

Topicile abordate la fiecare modul sunt:

Modul 1 – Regăsirea identității divine;

Modul 2 – Regăsirea puterii în relații;

Modul 3 – Regăsirea şi descoperirea iubirii de sine;

Modul 4 – Descoperirea puterii emoționale și a iubirii Divine;

Modul 5 – Descoperirea puterii voinței şi a credinței;

Modul 6 – Descoperirea puterii minții;

Modul 7 – Descoperirea trăirii în prezent, aici și acum.

Cât durează şi cât costă?

Acest curs se împarte pe 7 întâlniri, o întâlnire la 3-4 săptămâni. Cursul se desfășoară timp de 5 ore pe întâlnire. Costul unei întâlniri este de 250 ron.

Vă oferim două ore de dezvoltare personală cu trainerul nostru:

Doamna Niculina Gheorghiţă – psiholog formator, clinician principal

TLM Iași 08.01.2013

http://www.youtube.com/watch?v=vSfa_Tp-SIw&feature=youtu.be

1TV Neamț , 14.09.2013

http://www.youtube.com/watch?v=Wep8e5jj9KQ&feature=youtu.be

http://www.youtube.com/watch?v=7xmc5PFJJBc&feature=youtu.be

              Vă aşteptăm cu drag pentru a creea și trăi o viaţă extraordinară.

 

 

Gândește iubirea

Gandeste Iubirea

Gandeste IubireaInteresantă provocare.

Cum adică să gândim iubirea? Iubirea este un sentiment și nu poate fi gândită! – veți răspunde.

Din creier se formează hormoni și neurotransmițători care transmit în corp acest sentiment.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Să facem un exercițiu: Cât timp vă ia să deveniți fericiți? Este suficient să vă gândiți la fericire și veți începe să radiați, adică, creierul va accesa un moment în care ați fost fericiți iar glanda voastră pineală va secreta hormonul fericirii și, instant, veți deveni fericiți. La fel, de cât timp aveți nevoie să fiți triști? Este suficient să vă gândiți la un moment trist din viață și deveniți triști. Adevărul este că putem deveni oricare dintre aceste stări, oricând dorim și că ne putem schimba starea, conștienți fiind, oricând dorim.

La asta mă refer când spun „gândiți iubirea”.

Ce ne împiedică să ne schimbăm o stare? Eu cred că nimic, doar lipsa cunoașterii. Cred că toți oamenii, dacă ar ști cum să facă să fie fericiți, vor face orice efort pentru asta. Vă voi expune niște metode simple și la îndemâna oricui. Vă voi explica mecanismul prin care ne putem schimba starea interioară, schimbând fluxurile de conștiință care ne trec prin creier.

Așa cum am mai afirmat, prin creierul nostru trec diverse fluxuri de conștiință de frecvențe diferite. În jurul corpului fizic avem niște câmpuri energetice și informaționale. Ele sunt ca niște radiații.

Toate câmpurile din jurul nostru sunt produsul unui flux de conștiință de o anumită frecvență. Pentru ca o informație să stea ca o hologramă luminată în câmpuri, este nevoie să o acceptăm și să o menținem pe concentrare în creier. Creierul uman este cel mai mare accelerator prin care ne racordăm la diverse fluxuri de conștiință.

Pentru a schimba o stare avem nevoie să schimbăm frecvența de rezonanță a câmpurilor din jurul nostru. Ca să poți schimba frecvența de rezonanță al câmpurilor din jurul tău este nevoie, conștient fiind, să oprești un flux de conștiință și să treci pe un altul de o altă frecvență. Deci pentru a schimba informațiile din câmpuri e nevoie să ne antrenăm creierul pentru a prelua doar fluxuri de conștiință de frecvențe înalte.

Avem o capacitate fantastică de a trece de pe un flux pe altul. De exemplu trecem inconștient dintr-un flux constructiv, de bucurie, împlinire, satisfacție – la aflarea unei vești „bune”, într-unul distructiv, de supărare, nemulțumire și agitație – la aflarea unei vești „proaste” care ne scoate din confortul nostru . Ați trăit vreodată în viață această schimbare de stare, așa, într-o clipă?

Sigur că da, și eu am trăit și mai toți oamenii simt asta dacă nu sunt conștienți și în prezent. Sunt cei care au lucrat cu mintea lor, care sunt prezenți, conștienți, care nu-și schimbă starea de bine pe o veste  „proastă”. Am întâlnit astfel de oameni, știu că există și, conform vorbei „dacă unul poate și alții pot”, am aflat cum se face, exersez acest lucru cu mintea mea și de multe ori chiar îmi iese.

Cum fac eu asta?

Dacă îmi trece prin minte un gând de frică, tristețe, melancolie, o situație din trecut, un eveniment neplăcut din viața mea – toate acestea apar din cauza unor stimuli externi (nu îți trece de aiurea prin cap, ci pentru că, creierul a stocat toate elementele din mediu și a înghețat acel flux ca pe un tablou), cum ar fi treci pe lângă un loc ce îți amintește de ceva din trecut, vezi o persoană care seamănă cu mama ta care nu mai este printre cei vii, vremea de afară care este asemănătoare cu cea de atunci când ți s-a întâmplat o suferință etc. – le schimb conștient cu un gând de bucurie.

Dacă sunt afară, de obicei mă uit la cer și intru în prezent, conștient. Văd ce frumos e cerul, ce albastru  magnific are, mă uit la copaci, la frunze etc. și trăiesc starea lui Aici și Acum. Adică mă aduc în prezent, din acel moment trecut, care a fost cândva.

Rețineți  noi suntem acolo unde este mintea noastră și nu unde este corpul fizic. Unde este corpul fizic e starea din dimensiunea a treia, dar unde e mintea ne dă starea din fizic.

O altă modalitate inspir, expir de câteva ori cu ochii închiși, îmi ascult respirația, inima cum bate și iar mă aduc în aici și acum.

O altă metodă: șterg cu un burete imaginar gândul respectiv și accesez altul, de o frecvență înaltă, cu ajutorul unei afirmații de frecvență înaltă (bucurie divină, pace și liniște interioară, siguranță divină etc.) pe care o creez imediat.

Sunt foarte atentă la cuvintele pe care le folosesc în conversații sau când mă gândesc la mine. Orice cuvânt deschide un flux de conștiință conform frecvenței cuvântului respectiv.

Creierul uman este cel mai fabulos instrument cu care putem crea orice ne dorim. Cum foarte frumos spune maestrul Ramtha: „Orice credeți că există, există! Ori de câte ori credeți în ceva, acesta devine adevăr într-o realitate emoțională din ființa voastră”

Spor la lucru cu voi și dați-vă voie să gândiți iubirea pentru a Fi IUBIREA în manifestare. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Care este cel mai important organ din corp?

20131221_074232

Meditație.Dragi prieteni creatori vă provoc la o meditație pe subiectul: care este cel mai important organ din corp?

Vă voi expune discuția mea cu băiatul meu mezin, despre acest subiect.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Eram într-o seara și citeam împreună dintr-o carte. Deodată mă întreabă băiatul meu: Mamă care este cel mai important organ din corp? Mărturisesc nu m-am gândit niciodată la o astfel de analiză. Și atunci i-am zis. Hai să vedem împreună care este cel mai important organ din corp.

Expun dialogul ca să înțelegeți un mecanism interesant de gândire la un băiat de 8 ani

El: Creierul.

Eu: De ce crezi?

El: Pentru că este acoperit de os și asta înseamnă că nu-l poți atinge și nu poate fi lovit.

Eu. Bine. Cred că e așa.

El: Mai stă puțin după care spune. Cred că și inima este importantă, deoarece ea te ține în viață.

Eu: Da. Așa cred. Dar se pare că inima nu e așa de protejată ca creierul. Tu ce zici?

El: Da, dar și ea are oase în fața ei, dar în spate e liberă.

Eu: Deci?

El: Cred totuși că cel mai important rămâne creierul.

Eu: De ce?

El: Nu știu cum să-ți explic dar așa cred.

Eu: Bine. Hai să vedem care e diferența, de poziție, de protecție și de importanță în întregul sistem.

Deci inima te ține în viață, dar creierul este computerul care spune cum te ține inima în viață.

Adică dacă lipsește o bucată dintr-o arie din creier e posibil să nu mai mergi, vorbești, vezi, auzi, etc.

El: Da asta este? – spune el foarte fericit.

Eu: Ce?

El: Asta este explicația pe care nu am știut cum să ți-o spun. Adică poți fi în viață dar să nu poți funcționa așa cum vrei ca să te bucuri de ce faci, să te joci, să cânți.

Eu: Minunat, așa e mamă. Creierul e computerul iar inima este cablul care ține computerul în priză. Fantastic. Ce corp ingenios avem. Adică creierul formează diverși hormoni care dau stările inimii(bucurie, tristețe, emoție, neîncredere,etc)și noi funcționăm minunat. Deci ca să schimbi starea inimii este important să acționezi cu creierul.

Concluzia noastră a fost: CREIERUL este cel mai important organ din corp dar are nevoie de inimă, pentru manifestare deplină.

Spor la meditat. Cu drag din cunoaștere pentru cunoaștere.

 

 

Geniul este cel care gândește

Geniul

28Avem credința că sunt genii, doar cei care inventează ceva extraordinar, cei care primesc premii diverse naționale și internaționale etc. E adevărat , aceia sunt genii recunoscuți și recompensați de societate. Dar toți suntem genii în realitatea noastră, dar nu știm asta. Mai jos vă voi expune acest subiect din prisma omului care crează și trăiește genialitatea în realitatea lui.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

De aceea ne-am transformat în roboței, care facem ce spune lumea și cei din exteriorul nostru, fără ca noi să mai gândim dacă vrem să facem, dacă e confortabil pentru mintea și sufletul nostru, dacă ne ajută în creșterea și dezvoltarea noastră etc. Geniul este cel care gândește atunci când are de luat o decizie, atunci când are de creat ceva pentru viața lui personală, socială, profesională.

De fapt de ce nu vrem să gândim, să luăm o decizie în cunoștință de cauză? Pentru că e mai ușor să nu ne asumăm răspunderea, pe moment. Am o veste, dacă nu îti asumi răspunderea pe moment, tu vei suferi mai târziu, deoarece apar frustrări, nemulțumiri, ducerea în trecut. Sigur v-ați spus de multe ori dacă făceam după cum credeam eu, era mai bine! Așa este, vă aduceți aminte acele momente?

Pentru a ieși din acest tipar care te duce în stagnare, suferință și nemulțumire soluția este să gândești înainte de a lua o decizie, chiar dacă îti spune cineva că  „trebuie să faci așa”, stai o clipă, inspiră și expiră înainte de a da un răspuns iar în acele secunde Sinele tău, inteligența ta interioară, te va ghida astfel încât ceea ce decizi, să faci cu toată inima și cu toată implicarea.

Credeți despre voi că sunteți geniali în ceea ce faceți și așa veți fi. Aprindeți lumina genialității care înseamnă cunoștințe trăite și simțite. Înseamnă implicare în ceea ce decizi și faci cu toată ființa. Înseamnă unificare la nivel subtil cu mintea geniilor care au trecut prin acest plan al existenței și au contribuit la crearea minții genialității.

Suntem tot ceea ce ne permitem să credem că suntem și tot ceea ce ne permitem să știm.

Toate răspunsurile sunt în noi, în părticica divină din noi. Pentru  a accesa aceste răspunsuri este nevoie să renunțăm la judecată și vinovăție. Sentimentul de vinovăție ne ține pe un flux de frecvență inferioară prin care vom trăi mereu situații și momente care ne vor face să ne simțim vinovați. Este important să nu ne lăsăm intimidați. Cunoașteți că întotdeauna există o cale mai bună. În momentul în care credem asta, lăsăm gândurile de frecvență înaltă să vină spre noi și să ne lumineze calea, deciziile, viața.

Suntem ceea ce credem că suntem.

Pentru  a fi un geniu al realității tale dă-ți voie să știi. Cum facem asta concret?

Construiți o afirmație gen: “Din Domnul Dumnezeul ființei mele, eu știu acum tot ce se poate ști în acest moment despre… ( rostiți despre ce vreți să știți)“.

Făcând această afirmație cu credință și cu mintea deschisă spre a ști totul despre…, vă va veni un răspuns de obicei foarte simplu, ușor și la îndemână. Uitați-vă la geniile recunoscute de societate și veți vedea cum lucrau ei cu mintea lor.

Pentru a vedea viziunea unui geniu vă recomand celor interesați despre cum să fiți geniali și să vă creșteți încrederea în ce veți cunoaște, să citiți cartea “Factorul Einstein”de Win Wenger și Richard Poe, editura Amaltea.

Veți găsi în această carte metode foarte simple și la îndemână,pentru a ști tot ce aveți nevoie pentru creșterea și dezvoltarea voastră pe toate planurile. Noi suntem creatorii realității noastre, cum o creăm din interior prin gând, simțire și trăire așa o vom vedem în exterior prin manifestare, creație și împlinire.

Spor la lucru cu voi și dați-vă voie să fiți genii pentru a cunoaște și manifesta genialitatea.

Cu drag din iubire pentru iubire!

Copiii cresc cu afecțiune și încredere, pentru o viață fericită

20131206_154541

Iubiți-vă copiiiManifestarea afectivității părinților asupra copiilor îi vor duce pe copii spre o viață minunată plină de realizări mărețe sau spre neîncredere, limitare și suferință.

Mereu m-am întrebat: de ce unii copii sunt timizi și se blochează mental când li se pune o întrebare sau sunt evaluați  și de ce alți copiii sunt dezinvolți au încredere în ei și se dezvoltă armonios?

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Și atunci când te întrebi apare și un răspuns valid. Am găsit.În acest articol vreau să vă împărtășesc contribuția majoră a părinților în primii 7 ani la activarea acestor trăiri, stări, comportamente.

Cercetătorii din neuroștiințe, au făcut în ultimii 20 de ani două descoperiri surprinzătoare, și anume:

  1. O țesătură genetică va fi exprimată sau nu în funcție de mediul în care crește un copil;
  2. Gena – dublu helix care șerpuiește prin fiecare dintre celulele noastre – poate fi activată sau dezactivată în funcție de experiențele pe care le avem;

Deci, experiențele vieții pot activa sau dezactiva gene. Cu alte cuvinte natura învinge gena.

În funcție de experiențele pe care un copil le-a avut în mica copilărie (primii 7 ani), el poate sau nu să manifeste o bază genetică pentru timiditate, agresivitate, bucurie, degajare, etc.

Structura noastră AND este ca o colecție de muzică cu mai multe CD-uri. Ce muzică auzim depinde de, ce muzică punem să cânte în CD-rom. Altfel spus genele pot conține diverse informații, dar noi suntem cei care le accesăm sau nu prin ceea ce conținem și prelucrăm. Deci computerul central, creierul, este cel care va activa în funcție de stimulii exterior, anumiți neurotrasmițători pentru a declanșa stările, atitudinile și comportamentele noastre.

“Primele cercetări despre acest subiect au fost făcute pe animale. Și s-a constatat că puii de șobolani care nu erau dezmierdați sau alintați, mângâiați (prin lins) de mamele lor, tresăreau de spaimă la o experiență stresantă, iar la nivel cerebral eliminau un val de hormoni ai stresului numiți glucocorticoizi, care le făceau inima să pompeze cu putere și le încordau mușchii pentru goană sau atac.” Dr. Richard Davidson (părintele neuroștiinței moderne)

Unii cercetători printre care Meaney și colegii săi, în anul 1990 au descoperit că gena care ordonă producerea de receptori ai hormonului de stres, este influențată de experiențele trăite la o vârstă fragedă.

Dacă o mamă își manifestă rar afectivitatea – prin mângâieri, alintări, dezmierdări –  asupra copilului, gena responsabilă cu activarea stării de bine și siguranță este reprimată, și astfel un ciorchine de atomi (cunoscut sub numele de grupare de metil) se așează la propriu pe genă și o înăbușă.

Maltratarea copilului prin – ignoranță, critică, pedepsit la colț, țipat la el, agresat fizic, comparat cu alții – alterează exprimarea genelor la nivelul creierului. Această alterare deteriorează capacitatea de a face față adversităților și astfel aceasta, lasă individul vulnerabil în fața experiențelor vieții.

Am mai spus că prima glandă care se formează la făt este pituitara. Ea are vibrația frecvenței celei mai înalte și de aceea prin ea trec doar informații cu frecvență înaltă, cum ar fi: iubirea, bucuria, pacea, liniștea, încrederea, curajul, veselia, joaca, siguranța, etc.

Se pare că noi, ființele umane încă de când ajungem în uterul mamei suntem setați să activăm și să conținem doar starea de bucurie și fericire. Dar, dacă părinții manifestă asupra noastră un comportament sau altul, aceasta face ca la nivel cerebral receptorii bucuriei să fie înăbușiți de gruparea de metilen. Astfel creierul se activează mai mult în zona prefrontală dreaptă care conform cercetărilor, experimentelor  și studiilor  este mai activă la oamenii pesimiști, depresivi, timizi, debusolați, etc.

Încă din 1994, înainte de a concepe și aduce la trup proprii copiii, m-am preocupat de cum influențez eu ca părinte, dezvoltarea copilului. Astfel am găsit diverse scrieri legate de subiect. Cel mai semnificativ autor pe acest subiect, pentru mine a fost maestrul O.M. Aivanhov.  El vorbește cu multă dragoste cum îi spun încă de atunci: “ se exprimă pentru inima și sufletul celor care-l citesc.”

Astfel în anul 1997 am cercetat și prezentat la un simpozion, o lucrare cu tema “relația părinți – copii”, unde redam în termini observabili, influența părinților asupra copiilor încă dinainte de concepere, în timpul sarcinii, după naștere până la un an și în perioada 1-7 ani.

Acum datorită studiilor de ultimă oră din neuroștiințe am descoperit ce se întâmplă cu această relație de la nivel cerebral și până la nivelul structurii ADN.

Este extraordinar să afli cât de mult le poți influența viața și comportamentele viitoare ale propriilor copiii. De părinți depinde dacă un copil va fi optimist, încrezător și stăpân pe sine în experiențele vieții lui sau va fi timid, supus, fără inițiativă, neîncrezător, depresiv, etc.

Pentru mine este o descoperirea uluitoare:  cum prin atitudinea și comportamentul nostru, putem influența creierul copilului astfel încât să-și creeze la nivel cerebral rețele neuronale proprii, prin care ei să rămână divini și să-și manifeste la maxim potențialul divin.

Așa cum știți deja, eu vorbesc în scrierile mele din fapte și trăire. Așa că vă voi expune o situație pe care am trăit-o și experimentat-o personal.  Băiatul meu cel mic când avea 3 anișori îmi spune într-o zi: ”Mami tu trebuie să-mi spui doar BRAVO și eu știu, și pot să fac orice.” Eu mă jucam cu el și a avut această remarcă, care, bineînțeles m-a lăsat pe gânduri și pentru care am meditat. Atunci l-am îmbrățișat i-am spus bravo, el a râs și s-a gudurat la pieptul meu. De atunci când făcea ceva sau făceam ceva împreună, îmi aduceam aminte de afirmația sa. Așa că îi spun bravo și mă bucur cu el și pentru el când face ceva. Acest fapt duce mereu la reușita cu succes a acelei sarcini, joc, temă,etc.

Astăzi am înțeles ce se întâmplă în interiorul copilului când îi spui bravo (începând de la creier și terminând cu fiecare celulă din corp).

Pe lângă metoda cu bravo, mângâiați-vă copii, drăgăliții, dezmierdații, etc. Contactul fizic îl ajută să creadă că ceea ce spuneți prin vorbă, conțineți și trăiți în interiorul vostru. Atingerea fizică aduce credibilitate în mintea lor.

Prin aceste modalități de manifestare a dragostei noastre față de ei le crește încrederea în sine, curajul, capacitatea de a îndrăzni, veselia, capacitatea de a se bucură din orice, bucuria de a crea mereu, își dezvoltă inteligență cognitivă și emoțională, capacitatea de a se deschide spre experiențe noi în siguranță. Prin toate acestea ei se vor iubi pe ei și nu vor activa comportamente distructive la adresa corpului, a minții și a sufletului lor.

Dragi părinți iubiți-vă și onorați-vă copiii, pentru că:

De voi depinde dezvoltarea lor ca copii minunați și adulți responsabili.

De voi depinde dacă dezvoltă curajul sau timiditatea.

De voi depinde dacă au aripile deschise pentru dezvoltare sau frânte.

De voi depinde bucuria și fericirea vieții lor.

De voi depinde dacă au realizări mărețe sau fac dezvoltare personală toată viața.

Iubiți-vă pe voi, iubiți copiii voștri, iubiți mediul înconjurător pentru a crea iubire. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

 

 

« Older Entries