Archive for 11/08/2014

“Cunoaste-te pe tine insuti” – intre stiinta si viata de zi cu zi (I)

Foto august 103Dragi prieteni creatori în articolul de mai jos vă voi reda câteva studii și explicații științifice în care veți găsi corespondentul în ceea ce explic pe înțelesul tuturor de ceva timp.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

În ultimele decenii apare acest îndemn din ce în ce mai des în preocupările științei (neuroștiința, psihologia, etc.). În limbajul ştiinţific, percepţia propriilor gânduri poartă numele de „metacogniţie”  – gândirea despre gândire.

Mai este folosit și termenul de „metaconştienţă” – conştientizarea propriei conştienţe. Indiferent de numele sub care este cunoscut, acest fenomen joacă un rol esenţial în experienţa umană, fiind consemnat în cele mai mare opere literare şi filozofice.

Cunoaşterea propriei persoane este un pas necesar pentru orice tip de schimbare pe care dorim să o realizăm.

Cum putem să ne cunoaştem pe noi înşine? În ultimii ani, ştiinţa a făcut mari progrese în această direcţie, oferindu-ne o cale spre această realizare mult dorită.

Diverși cercetători începând cu anii ‘70, fac diverse experimente să poată demonstra și explica această conștiință de sine.

Astfel Kevin Ochsner, directorul Laboratorului de Neuroştiinţe Social Cognitive din cadrul Universităţii Columbia din New York, este unul dintre cei doi fondatori ai acestui nou domeniu ştiinţific.

„Cunoaşterea de sine este capacitatea de a ieşi în afara propriei fiinţe şi de a ne percepe cât mai obiectiv cu putinţă. De multe ori, acest lucru înseamnă a adopta perspectiva altcuiva asupra noastră, imaginându-ne că ne vedem prin ochii altei persoane. Astfel, eu aş deveni camera, privindu-mă pe mine, observând care este răspunsul meu. A deveni conştient de sine, a avea o meta-perspectivă asupra propriei persoane, este ca şi cum am interacţiona cu o alta. Acesta este un aspect fundamental pe care neuroştiinţele sociale încearcă să-l facă înţeles, explică Ochsner.

Fără această capacitate de a ne poziţiona în afara propriei experienţe, fără această conştiinţă de sine, ne-ar fi imposibil să ne controlăm şi să ne direcţionăm comportamentul. Această capacitate de modificare a comportamentului în timp real, în funcţie de obiective, este ceea ce ne permite să ne comportăm ca un adult. Această abilitate este necesară pentru a ne elibera de fluxul automat al experienţei şi pentru a ne putea direcţiona atenţia. Fără a avea conștiința de sine,  am funcţiona pe pilot automat, conduşi de lăcomie, frică, furie sau obiceiuri nocive.

Termenul tehnic folosit de mulţi specialişti în neuroştiinţe pentru a desemna această abilitate este „mindfulness” – „conştiinţa deplină”.

Cuvântul desemna iniţial un străvechi concept budist, însă astăzi este folosit de cercetători pentru a desemna experienţa de a acorda o atenţie profundă prezentului într-un mod deschis. El se referă la ideea de a trăi „în prezent”, adică de a fi conştienţi de experienţă în timp real, atunci când se petrece, şi de a accepta ceea ce vedem.

Daniel Siegel, unul dintre cercetătorii care au aprofundat acest domeniu şi totodată codirector al Mindful Awareness Research Center din cadrul UCLA, defineşte „conştiinţa deplină” ca fiind „abilitatea noastră de a lua o pauză înainte să reacţionăm, creându-ne posibilitatea de a analiza mai multe opţiuni şi de a le alege pe cele mai potrivite”.

Această conștiință este o trăsătură pe care fiecare dintre noi o are într-o anumită măsură şi o poate dezvolta în numeroase feluri. Este o stare pe care o putem activa, iar pe măsură ce o activăm mai des, ea tinde să devină o trăsătură.

Kirk Brown de la Virginia Commonwealth University este unul dintre cele câteva sute de cercetători care studiază astăzi conştiinţa deplină. Ca student, Brown a observat că unele persoane se pricepeau mai bine decât altele la detectarea propriilor semnale interne atunci când se recuperau după o problemă medicală. Oamenii care erau conştienţi de propriile trăiri păreau să se vindece mai repede după operaţii decât cei care nu erau. Termenul ştiinţific pentru conştientizarea semnalelor provenite din interiorul nostru este „interocepţie”.

Studiile realizate de un alt cercetător, Jon Kabat-Zinn, director fondator al Center for Mindfulness in Medicine, Health Care, and Society din cadrul University of Massachusetts Medical School, au arătat că oamenii se vindecau mai repede de boli de piele dacă practicau „mindfulness”.

De asemenea, cercetările efectuate de Mark Williams de la Universitatea Oxford au arătat că recurenţa depresiei poate fi scăzută cu 75% prin antrenamentul conştiinţei depline.

Conştiinţa deplină ajută la îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii, lucru confirmat de aceste studii. Cercetătorii s-au întrebat însă dacă e vorba doar de un efect al reducerii stresului sau dacă există o altă explicaţie. (Va urma)

Echilibrare si intretinere holista cu aparatul VH2

DSC_0748 Tratament prin intermediul frecvențelor

Aparatul VH2 este un aparat care echilibrează și tratează prin intermediul undelor electromagnetice, care se transmit în corp prin moleculele de apă din organismul uman.

Este un aparat care are implementate câteva programe create pentru a reseta starea de sănătate a organismului și a-l aduce la starea de sănătate perfectă.

Aparatul transmite aceste unde electromagnetice, prin intermediul unor benzi cu fire de argint, plasate la încheietura mâinilor.

Undele emise se propagă prin structura apei din corp până la organele afectate, unde resetează informația pentru starea de sănătate perfectă. Astfel se modifică informația din molecula apei, care se duce până la nivelul structurii ADN. Modificarea fiind făcută pentru starea sănătății perfecte, întreg corpul fizic ajunge la o stare de sănătate radiantă din interior (str.ADN), până în exteriorul corpului.

Ședințele de terapie se fac la intervale de timp de 1-3-5-7 zile în funcție de afecțiune, durata afecțiunii, vârstă, etc.

Durata unei ședințe este între 33-77 minute.

Prețul unei ședințe este de 70 ron.

 

 Alegeți să fiți sănătate radiantă!

Cum întretinem boala în corp (III)

DSC_0725Lipsa Iubirii de Sine

Iubirea de Sine, acest concept care mi-a dat de furcă şi mie, iar din ce observ şi majorităţii oamenilor pe care i-am întâlnit.

Oamenii confundă iubirea de sine cu egoismul.

Eu personal am reuşit să fac această distincţie şi am descoperit că nu ai cum să te iubeşti pe tine dacă nu eşti cu tine, nu ai timp de tine, nu îţi oferi instrumentele necesare evoluţiei şi dezvoltării tale.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Lipsa iubirii de sine îţi indică că:

–  nu-l poţi iubi pe Dumnezeu dacă nu ai cu ce să-l iubeşti pe Dumnezeu;

–  nu poţi să spui că iubeşti pe cineva atâta timp cât eşti în conflict şi război cu tine;

–  nu poţi crea legături sănătoase cu oamenii din jur atât timp cât tu de fapt nu exişti ca fiinţă interioară centrată pe evoluţia şi creşterea ta ca fiinţă.

Cu alte cuvinte atunci când nu te iubeşti pe tine tu nu exişti în ecuaţia vieţii tale şi în univers ca entitate creatoare.

În această situaţie fiecare îşi dă cu părerea despre ce trebuie să faci, cum să faci, când să faci, cu cine să faci, iar tu nu ești responsabil și atent în ce te implici. Trăiești ca un roboțel împins tot timpul de alții, binevoitori de altfel, dar care te blochează în evoluția ta. Alegerile în viață le facem doar noi pentru a fi prezenți și a trăi real în aici și acum. Dacă ne fac alții alegerile trăim pentru percepția lor și ajungem la suferințe, boli și nefericire.

Această lipsă a iubirii de sine te ţine în poziţia de salvator care de cele mai multe ori te duce în poziţia de victimă. Gândiţi-vă de câte ori aţi făcut cuiva un bine, trecând peste nevoile sau priorităţile voastre şi de câte ori vi s-a întors cu rău de la acea persoană? Asta înseamnă poziţia de salvator – victimă.

Când ajuţi pe cineva, dar şi el putea – însă îi era mai comod să facă altul în locul lui – eşti în poziţia de salvator.

Acele situaţii şi evenimente îţi vor aduce mai devreme sau mai târziu suferinţe deoarece nu ai lăsat acel om să-şi creeze reţele neuronale noi – prin experimentare – cu care să ştie de fiecare dată cum şi ce să facă singur. Atunci când tu experimentezi o situaţie, te dezvolţi ca om şi ca fiinţă. Atunci când face altul se dezvoltă el, dar nu era treaba lui, aşa că „se bagă unde nu îi fierbe oala” – vorba românului – şi universul îi va da mai mult de treabă, ceea ce duce la epuizare, surmenaj, nefericire, boală, etc.

Când nu te iubeşti laşi pe toţi oamenii cu care intri în contact să intre „cu noroi pe papuci” în sufletul tău. Lipsa iubirii de Sine decurge tot din faptul că nu am fost educaţi (programaţi) încă din copilărie să ne iubim.

Pentru a crea iubirea de sine ca stare e nevoie să introducemn un nou program (soft), de data aceasta conştient prin exerciţiu, voinţă şi disciplină, în creierul nostru.

Totul e posibil atunci când ai ieşit din ignoranţă, atunci când ştii ce vrei şi ieşi din poziţia victimă – călău.

Spor la lucru cu voi și rețineți că sunteți cel mai mare prieten și cel mai mare dușman al vostru.

Dați-vă voie să vă iubiți pe voi ca să aduceți manifestarea fericirii în realitatea voastră.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Aşa este şi aşa să fie!

Recent Entries »