Archive for 22/12/2015

Transmiterea faptului că este un spirit măreț

IMG_15275. Transmiterea adevărului cum că este o entitate măreaţă

şi poate să creeze în libertate

Prin acest element al securizării în sfârşit adolescentul merge spre adultul care poate părăsi cuibul părinţilor cu toate instrumentele la „purtător”.

Important pentru el este să primească prin explicaţii, informare şi comportamentele noastre vizavi de acţiunile şi manifestările sale, adevărul că este o entitate, o fiinţă măreaţă şi că are toate instrumentele necesare creării unei vieţi minunate.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Este important să-l ajutaţi să conştientizeze că nimeni nu-i pune în traistă, că nimeni nu-l salvează din exterior şi că nimeni nu poate face ceva în locul lui. Poate avea tot sprijinul şi susţinerea din partea dumneavoastră dar experienţa o va trece el. Îi puteţi da exemple logice din viaţa de zi cu zi: nimeni nu poate mânca în locul tău şi tu să te saturi, nimeni nu poate merge la toaletă în locul tău, nimeni nu poate dormi în locul tău şi tu să te simţi odihnit, aşa cum nimeni nu poate creşte un neuron în creierul tău sau nu poate crea o conexiune neuronală fără aportul tău prin concentrare, atenţie şi focalizare.

De aceea e foarte important să cunoască aceste adevăruri deoarece asta îl va ajuta să-şi de-a seama de responsabilitatea pe care o are pentru a trăi o viaţă extraordinară. Aceste informaţii îl fac să conştientizeze că doar el prin exeperimentare îşi poate activa potenţialul creator şi astfel nu se va mai lăsa păcălit că cineva din exterior poate învăţa pentru el, poate experimenta în locul lui, poate merge la un examen pentru el, sau poate lua decizii de viaţă legate de profesie, iubire, întemeierea unei familii, conceperea şi naşterea unor copii, etc.

Libertatea de creaţie vine din asumarea responsabilităţii că tu eşti creatorul realităţii tale. Tânărul june conştientizând acest lucru va dori să fie liber, adică cu puterea la el, pentru că această caracteristică a libertăţii este extrem de activă în adolescenţă.

Atât timp cât o activează, o interiorizează şi ajunge să o conţină va fi un adult dornic de viaţă, de a trăi frumos, de a se bucura de ceea ce face, într-un cuvânt, de a aduce spiritul să dezvolte materia.

Daţi-le voie să-şi manifeste măreţia în libertatea de manifestare, ştiind că au sprijinul şi susţinerea voastră ca părinţi.

(Sfârșit)

Aprecierea eforturilor depuse de adolescent

IMG_15164. Aprecierea eforturilor depuse de adolescent pentru consolidarea atitudinilor în formare

După ce i-ai transmis încrederea ta că poate face multe, în ecuaţia securizării apare necesitatea aprecierii pentru eforturile făcute, pentru zbuciumul pe care l-a depăşit, pentru implicarea cu toată fiinţa în evoluţia sa conştientă sau inconştientă.

Autor articol: Psiholog Niculina Ghoerghiță

După cum ştiţi încă de când sunt mici copiii vor să fie apreciaţi după fiecare activitate sau acţiune făcută, indiferent de efortul depus.

În momentul când au ajuns adolescenţi, fiind o altă etapă, au aceeaşi nevoie doar că nu o mai verbalizează ca atunci când erau mici prin cerinţe de genul: mama (tata) îţi place?, am făcut bine?, etc.

Acum adolescent fiind, nu mai pune astfel de întrebări simple, ci te ia prin învăluire povestind despre ceva care aparent nu are legătură cu situaţia. Aici acea prezenţă conştientă despre care am vorbit mai sus îşi are un rol major. Pe el nu-l mai poţi duce cu zăhărelul pentru că şi-a dezvoltat mintea şi simte diverse şi e nevoie ca aprecierea să fie reală.

Are o nevoie maximă de a-i aprecia eforturile pe care le face când lucrează cu el pentru a-şi crea o atitudine sau alta.

De exemplu când învaţă nu-l verificăm mereu, dar atunci când o facem pătrundem în profunzimea mecanismului de gândire. Adică nu-l evaluăm cum a memorat un paragraf sau un proiect, ci căutăm mai departe ce a înţeles din acel material, cum vede diferit acel conţinut, cum îl poate transpune în viaţa de zi cu zi, etc.

Iar aprecierea vostră devine ca un balsam pentru consolidarea genialităţii lui.

Are mereu nevoie de apreciere legată de genialitatea sa, capacitatea de iubire, capacitatea de înţelegere, capacitatea de a se descurca pe propriile puteri, etc.

(Va urma)

Încrederea că şi el poate

IMG_1494

3. Încrederea că şi el poate

Aşa cum copilul de mic are nevoie să-i arătăm încrederea noastră, atunci când face diverse acţiuni, la adolescent această necesitate este şi mai pregnantă. Asta deoarece acţiunile adolescentului încep să semene cu ale adultului şi are nevoie de aprobarea că ceea ce face este bine şi în acord cu perioada adultă. Transformările din el sunt atât de mari încât se simte în permanenţă pe nisipuri mişcătoare.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Atunci când părintele are încredere în adolescent, ceea ce face devine atitudine şi consolidează nisipul sub forma unei cărămizi ca bază pentru o viaţă minunată.

O modalitate foarte uşoară de a-i dezvolta atitudinea încrederii în sine este să-l implici în treburi domestice, făcând împreună activităţile respective şi nu punându-l doar pe el (ea).

Încrederea în Sine este unul din stâlpii Stimei de Sine. Acesta este motivul pentru care tânărul are nevoie să audă cât mai des: „am încredere în tine că… (vei putea face cutare sau cutare; că eşti destul de puternic să te vindeci, să rezişti la diverse, etc)”. Aceste exprimări a încrederii trebuie să fie congruente cu ce credeţi cu adevărat despre el. Dacă una credeţi în interior şi alta exprimaţi în exterior, el nu va simţi consistenţă în ceea ce spuneţi şi de obicei se face mai mult rău.

Un aspect important în a-l securiza să aibă încredere în el este să vă asiguraţi că aveţi încredere în dumneavoastră. Dacă nu aveţi încredere în voi nu veţi putea să-i transmiteţi că el poate avea încredere în el. Vă voi sugera mai jos un exerciţiu de lucru cu dumneavoastră şi câteva afirmaţii prin care să vă vindecaţi, pentru ca mai apoi să-i puteţi transmite şi lui acea încredere.

Exerciţiu cu oglinda:

Acest exerciţiu presupune să vă uitaţi în oglindă privind ochi în ochii dumneavoastră.

După ce v-aţi identificat ochii, vă spuneţi cu voce tare, ca şi cum mama şi tatăl vostru (pe care-i conţineţi genetic) vă spun prin ochi următoarele propoziţii care vă vor ajuta să vă umpleţi golul interior, astfel încât să vă creşteţi nivelul stimei de sine. Acestea sunt:

 „Te iubesc….(numele dumneavoastră);

Te respect…

Te apreciez…

Te accept …

Am încredere în tine…

Spunând acestea cu voce joasă, mai coborâtă, cu credinţă şi focus maxim, vă veţi creşte încrederea în dumneavoastră, ceea ce va duce la o transmitere a încerederii în şi pentru adolescentul vostru.

Faceţi aceste exerciţiu timp de 21 de zile, de 3 ori, o dată pe zi. Din practică am observat că se întâmplă cu adevărat ceva la nivel profund în transformarea unei atitudini sau a alteia lucrând ca mai sus.

În tot acest timp de 21 de zile, spuneţi cu voce tare sau scrieţi de 7 ori pe zi afirmaţiile:

  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea încrederii în Sine.
  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea respectului de Sine.
  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea acceptării de Sine.
  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea aprecierii de Sine.
  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea iubirii de Sine.

Prin această disciplină veţi consolida aceste atitudini la nivel cerebral, veţi crea acele holograme în corpurile din jurul vostru care conţin aceste informaţii şi vor deveni atitudine în manifestările şi comportamentul vostru.

Pe scurt, puteţi să-i daţi adolescentului din realitatea voastră ceea ce conţineţi în voi şi manifestaţi prin comportamente în exteriorul vostru.

Fiţi voi ceea ce vreţi să fie şi ei.

(Va urma)

Acceptarea transformărilor adolescentului

IMG_12992.Acceptarea transformărilor pe care le testează şi integrează adolescentul

Aici rolul părintelui este fenomenal în a-l ajuta pe tânăr să devină un adult responsabil, matur sau un adult iresponsabil, imatur. Atunci când părintele acceptă că adolescentul nu mai este un copil, începe să-l trateze ca atare şi îndrumarea spre dezvoltarea sa este de o necesitate covârşitoare.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

În această perioadă toţi am trecut prin transformări majore iar ei vor trece de obicei prin aceleaşi tipuri de transformări. Acestea sunt de la:

  • corpul fizic – creşterea organelor genitale, a muşchilor, schimbarea timbrului vocii, apariţia coşurilor (datorită modificărilor hormonale), etc;
  • corpul emoţional – prin nevoia de relaţionare, apariţia senzaţiei de excitare la intrarea în rezonanţă cu un tânăr de sex opus, dorinţa de a fi observat de cei de sex opus, nevoia de a fi valorizat de cei de vârsta lor, etc;
  • corpul mental – prin nevoia de a face lucrurile diferit faţă de adulţi, de a descoperi lucruri noi, să le integreze, să ia decizii şi să se descurce singuri, etc.

Ca adult, când ştii că aceste transformări au loc şi sunt fireşti, vei fi prezent să îi explici prin ce transformări va trece şi cum să le depăşească pe fiecare structură.

Pentru corpul fizic de exemplu, atunci când îţi arată că i-a ieşit un coş nu îl sperii sau îi spui că va arăta aiurea şi că lasă urme pe faţă, ci îi explici că acestea sunt normale pentru vârsta asta, vor mai apărea dar vor trece imediat, corpul se va echilibra şi că nu e nevoie să se îngrijoreze. Îi explici cum să-şi facă toaleta mai des, cum să se îngrijească în aşa fel încât corpul să se cureţe imediat de anumite reziduuri care apar, etc.

Prin aceste explicaţii (atenţie, nu obsesiv) îi arăţi că eşti prezent lângă el şi că accepţi aceste transformări şi că îl vei iubi chiar dacă uneori e mai roşu pe faţă, sau transpiră mai abundent, sau că îi miros picioarele mai puternic în anumite momente, etc.

Pentru corpul emoţional de exemplu, atunci când îl vezi grăbit să facă ceva, să sune pe cineva, să se întâlnească cu cineva (de sex opus de obicei) şi nu mai aude, nu mai este atent la ce i-ai spus tu, nu începi să-l mustri sau să-i reproşezi diverse.

 El se va simţi acceptat dacă tu ca adult într-o stare de pace şi linişte interioară (pe care o capeţi lucrând cu tine şi fiind în observator mereu) îi mai repeţi odată ce i-ai spus mai înainte şi îl aduci frumos în prezent, punându-l să repete ce i-ai spus şi astfel îl ajuţi să iasă din acel moment de explozie hormonală care-l duce în emoţii dezorganizate.

 El (ea) va depăşi acel moment de debusolare, va face ce vroia şi mai înainte, dar mai relaxat şi detaşat. Prin acest gen de comportament ca părinte, îl ajuţi să-şi creeze o atitudine de observator, să se autoechilibreze singur şi să fie stăpân pe emoţiile sale.

Pentru corpul mental, atunci când cere diverse explicaţii sau dezvoltări conceptuale a ceva ce nu înţelege, laşi toate treburile care nu necesită atenţie urgentă şi îţi dedici câteva momente prin atenţie totală spre el ca să îi explici. Acele explicaţii de care are nevoie într-un moment sau altul, pentru el sunt de fapt ca nişte cărămizi prin care îşi clădeşte mintea în armonie cu emoţiile şi corpul fizic.

Este foarte important ca părintele sau adultul de lângă el să-l ajute să-şi accepte transformările şi să le integreze ca făcând parte din evoluţia şi menirea sa.

(Va urma)

Adolescentul și securizarea lui

11137178_10153430424739169_3698170515788242712_nSecurizează adolescenţa. Oare cum o fi asta? Îi dăm mâncare, haine, o casă unde să locuiască; oare nu e suficient?

Perioada adolescenţei este un drum minunat, cu foarte multe provocări necesare pentru dezvoltarea omului în creator şi cocreator desăvârşit.

Autor  articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Nevoile principale ale adolescentului sunt:

  • să fie văzut de părinţi,
  • să se simtă simţit de părinţi;
  • să se simtă în siguranţă.

Prin aceste nevoi împlinite el îşi va putea demonstra puterea sa interioară.

Ce înseamnă pentru adolescent să se simtă văzut?

Să fie important în ochii părintelui, să fie apreciat pentru eforturile sale (chiar dacă aparent nu sunt de mare importanţă), să fie valorizat atunci când este necesar. Prin alinare şi siguranţă el se simte securizat.

Pentru ca să poată face diverse salturi cuantice are nevoie să simtă acea securizare subtilă, din umbră, prin prezenţa conştientă a părintelui.

Prezenţa conştientă îi indică adolescentului că părintele are încrederea că şi el poate să facă ce vrea, că apreciază ceea ce face, că-i acceptă transformările din perioada adolescenţei – adică trecerea de la copil la adult – că susţine conştient integrarea acestor transformări şi transmite faptul că tânărul este o creaţie umană în dezvoltare, unică, minunată şi puternică.

Din toate cercetările, studiile şi trăirile mele am ajuns la o ecuaţie a securizării care este compusă din:

Prezenţă + acceptarea transformărilor + încrederea că şi el poate + aprecierea eforturilor sale + transmiterea mesajului că poate crea în libertate = adult echilibrat şi responsabil.

În continuare voi detalia fiecare termen al ecuației de mai sus.

1. Prezenţa sau conectarea cerebrală a părintelui cu adolescentul

Copilul vine la trup print-o familie pe care a  ales-o să îl sprijine în dezvoltarea şi evoluţia sa. Astfel, când se naşte copilul, principala lui activitate şi dorinţă este să se conecteze cerebral cu părinţii şi să rămână conectat până devine un adult matur, responsabil şi echilibrat.

Dacă părintele este conştient de asta va fi foarte atent şi responsabil cu acest subiect foarte sensibil. În acest caz conectarea îi va conferi siguranţa, sprijinul şi securitatea necesară dezvoltării fiinţei nou venite la trup.

Cred că aţi observat şi voi, aşa cum am observat şi eu crescând 3 copii, că pe toată perioada copilăriei când copilul întreprinde o acţiune, primul lucru  care-l face este să se uite la părinte sau la ambii părinţi să vadă dacă are aprobarea lor şi cere un acord subtil că este conectat şi în siguranţă.

Pentru copil părintele e un zeu, un ceva la care se raportează mereu pentru a se dezvolta, pentru a-şi da voie să experimenteze, pentru a înţelege dacă un lucru se face într-un anumit fel sau altfel.

Dacă părintele este prezent şi conectat cerebral la copil îi va înţelege nevoile subtile şi atunci îl va aproba, susţine şi îndruma, sau îl va dezaproba    într-un mod benefic pentru creşterea şi dezvoltarea lui.

Dacă părintele este absent mintal în relaţia cu copilul şi doar prezent fizic, el nu va sesiza nevoia de confirmare sau infirmare a unei acţiuni a copilului, şi copilul va prelua mesaje contradictorii despre ce să facă.

În acest caz copilul începe să fie confuuz, una simte şi alt feedback primeşte de la părinte, ceea ce-l va duce în timp la lipsă de încredere în sine, la o lipsă de corelaţie a ce face şi ce simte din interior şi se va forma ca om fără „coloană vertebrală”.

În perioada adolescentină tânărul om în formare are o nevoie şi mai puternică de această conectare deoarece în interiorul său apar diverse transformări emoţionale, hormonale, de atitudine.

Dacă adolescentul este conectat cu părintele, atunci părintele îi simte starea, îi sesizează nevoia imediată şi nu-l debusolează cu interpretările de adult, cu percepţiile eronate legate de ceva sau altceva din ce experimentează adolescentul.

Este o etapă extrem de importantă pentru adolescent în care are nevoie să se simţă securizat, înţeles, acceptat, iar prezenţa conştientă a părintelui în viaţa sa îi dă aripi să poată zbura pentru a se dezvolta şi a experimenta o viaţă fabuloasă.

Prezenţa conştientă nu implică ca părintele să-şi dezvolte o „binoclare” în toate ungherele vieţii adolescentului, ci o experimentare a stării de a avea „antenele deschise”, astfel încât atunci când adolescentul se simte confuz, dezorientat, respins de colegi sau devalorizat de alţi adulţi din cercurile sale, adolescentul să ştie că poate veni la părinte, adică uşa este tot timpul deschisă pentru „acasă”.

Prin prezenţa conştientă a părintelui el se simte „simţit”, observat, important, etc.

Vă sugerez câteva afirmaţii utile pentru a intra în starea de prezenţă şi conectare la nivel cerebral şi emoţional cu copilul şi/ sau adolescentul din familia voastră sau din comunitatea voastră:

  • Eu sunt dintotdeauna comunicare de la Sine la Sine cu …(numele adolescentului în cauză).”
  • „Eu ştiu dintotdeauna cum să acţionez în relaţia cu adolescentul….(numele).”
  • „Eu sunt dintotdeauna prezenţă conştientă cu …(numele adolescentului în cauză).”
  • „Eu manifest dintotdeauna securizare în relaţia cu adolescentul….(numele).”

Lucrând aceste afirmaţii conştient timp de minim 21 de zile, spuse de 21 de ori pe zi, veţi descoperi în minim 7 zile cum se schimbă relaţia cu adolescentul. În primul rând va dispărea acea tensiune psihică care cândva era manifestă în conduitul tânărului, deoarece lipsea conectarea cerebrală a adolescentului cu părintele. Acesta căuta acea conectare, dar datorită lipsei de prezenţă a părintelui, tânărul nu putea realiza legătura cu creierul părintelui şi acest fapt îi dădea o frustarea inexplicabilă şi o stare de iritabilitate crescută.

Veţi constata singuri cum în relaţia cu adolescentul se va aşterne o stare de pace şi linişte, o armonie în mişcări, decizii şi dorinţe, o bucurie în exprimare prin simpla fiinţare.

Dragi părinţi reţineţi că aşa cum creaţi relaţiile cu ei aşa le vor crea şi ei cu cei din jurul lor în perioada adultă. Asta înseamnă că dacă sunteţi prezenţi şi conştienţi de asta în realitatea lor şi a vostră, ei vor atrage pe frecvenţă specifică oameni conştienţi de ei, care aduc iubirea, pacea, armonia, împlinirea.

Doar prin simpla prezenţă conştientă în viaţa psihică, mentală şi emoţională a tânărului adolescent din realitatea voastră puteţi ajuta la formarea unui om integru, fericit, echilibrat.

(Va urma)