Archive for 18/06/2016

Relația de cuplu(parteneriat) resursă pentru vindecarea rănilor din copilărie

AA6A2389

 

AA6A2389După ce ne-am făcut tema din articolul trecut și am ajuns în punctul în care am aflat de la părinți sau persoanele care au fost în jurul nostru în mica copilărie(0-7 ani), cum eram, cum ne comportam, ce relație am avut cu părinții, frații, surorile, copiii din vecini, colegii de la grădiniță, dar mai ales cum mă manifestam în relația cu părinții.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Aflând aceste lucruri despre noi, vom putea identifica nevoile esențiale aflate în dezvoltarea copilului. Vom putea afla dacă ne-au fost satisfăcute sau nu. Astfel vom putea conștientiza ce avem de vindecat.

Nevoile esențiale în dezvoltarea optimă a copilului după Psiholog Gaspar Gyorgy sunt:

  1. Nevoia de relații/intimidate – aceasta este împlinită dacă în perioada 0-2 ani am primit căldură relațională și disponibilitatea emoțională de la părinții noștri.
  2. Nevoia de dependență/independență – este împlinită dacă în perioada 2-3 ani am avut posibilitatea de explorare în mediu, de revenire spre părinți și de împărtășire a ceea ce am descoperit.
  3. Nevoia de devenire/conștientizare – este împlinită dacă în perioada 3-4 ani ni s-a oglindit ființa minunată de către părinți, am fost apreciați și ne-am sințit siguri în relația cu părinții.
  4. Nevoia de putere – este împlinită dacă în perioada 4-6(7) ani am primit de la părinți feedback pozitiv legat de jocurile și activitățile noastre, am primit aprecieri verbale și multe încurajări în ceea ce făceam.

Acum putem analiza în funcție de ce am aflat de spre mica noasră copilărie ce nevoi ne-au fost satisfăcute de persoanele semnificative din viața noastră(părinții) și care nu ne-au fost satisfăcute. În funcție de satisfacerea sau nesatisfacerea lor ne-am creat diverse resurse sau răni emoționale.

Până la 7 ani este prima etapă în care tot ce am trăit, simțit și experimentat a intrat direct în subconștientul nostru și au devenit programe de funcționare. Întrebarea este: Dacă au intrat în acea perioadă și sunt niște programe autodistructive putem noi să le schimbăm, putem să vindecăm rănile emoționale care au apărut ca urmare a comportamentelor părinților noștri vizavi de noi și a nesatisfacerii nevoilor fundamentale necesare copilului pentru buna dezvoltare ulterioară?

Conform  Psihologului Hendrix Harville se pare că avem șansa să ne vindecăm cu ajutorul relației de cuplu sau parteneriatele din jurul nostrum(copii, parteneri de afaceri, colegi).

Ei acum e acum. Cum ne putem vindeca rănile interioare cu ajutorul acestor relații?

Metoda e foarte simplă: manifești spre celălalt ceea ce ai tu nevoie. În același timp este destul de grea deoarece necesită prezență conștientă, control, autoobservare și schimbare pe moment (în 7 secunde) a unei stări cu alta nou dorită pentru acel moment din prezent.

Adică dacă tu ai nevoie de afectivitate, tandrețe, răbdare, iubire în manifestare, comunicare,  manifești spre celălalt aceste atitudini chiar dacă nu le conții. Înveți cum să faci conștient și în prezent aici și acum aceste manifestări. La început veți fi stângaci, parcă nu puteți face, nu merge, dar cu tipul prin intenție,antrenament și prezență conștientă veți reuși.

Interesant este că sistemul nostru limbic (unde sunt implementate toate trăirile din copilărie și programele automate) nu face diferența dacă atunci când manifestăm tandrețe dăm altuia sau ne oferim nouă. Când te gândești să emiți iubire, comunicare sistemul limbic  secretă neurotransmițători care ne dau nouă acele stări , adică începem să simțim efectele tandreții, iubirii, comunicării libere doar dacă le manifestăm spre altul. Și așa mai departe cu toate celelalte stări pe care vrem să le conținem. Deci atunci când gândim ceva distructiv la adresa altora sistemul limbic secretă spre noi acei neurotransmițători de stres și nefericire. Ce interesant? “Fă-i altuia ce ție îți place” – este un proverb românesc. Ce adevăr conține acest proverb din punctul de vedere al secrețiilor chimice din creierului nostru.

De exemplu dacă în relația cu soțul apare o situație tensionată ca urmare a unei remarci sau critici momentane, important este să rămânem în observator și să nu intrăm în starea copilului criticat care vrea să se apere ci, să rămânem în starea de adult care în momentul prezent pot să aleg să să schimb starea tensionată în acea situație făcând ceva ce-l bucură pe soț sau transmițându-i o energie de iubire vindecătoare. Aș putea să mă întreb cine din trecutul meu se purta cu mine așa? Și vei vedea că găsești o persoană semnificativă din viața ta cu astfel de comportamente.

Dacă în relația cu copilul apare un moment tensionat în care nu ascultă ce spui ca părinte, face altfel decât i-ai transmis, etc. Se pare că astfel de situații le aduci în realitatea ta ca părinte ca să-ți vindeci unele răni din mica copilărie sau să vezi dacă le-ai vindecat. Adică ori te manifesti cu un comportament ca a unui copil care nu este ascultat – situație în care ai răni nevindecate – sau te manifești ca un adult echilibrat – situație în care ești vindecat. Vă puteți decela singuri starea în acre sunteți.

Dacă în relația cu patenerul sau asociatul de afaceri apre un moment de discordie, cum îl soluționezi? Ca un copil rănit sau ca un adult echilibrat?

Dacă în relația cu copii sau partenerul vă manifestați cu rănile activate, imediat când ați devenit conștient de faptul că ați fost în partea rănită mergeți la ei și cereți-vă iertarea. Iertarea vă ajută să deblocați acea energie pe care ați blocat-o în acel moment și să vă refaceți conectarea cerebral cu cei din jur. Iertarea vă ajută ca data viitoare când apare o situație similară – vor apărea sigur pentru că le aduceți în realitatea voastră cât conțineți acele răni – să fiți “pe fază” în acel moment și să nu mai picați în același comportament automat.

Vindecarea rănilor și soluționarea conflictelor depinde de starea ta de cunoaștere, informare, prezență și motivație. Poți intra în starea copilului rănit –așa cum ai mai făcut de mii de ori- sau alegi în acel moment prezent, să schimbi strategia , pentru că vrei, știi cum și vei intuit cum. Atunci când vrei ceva, mintea ta limitată se deschide și descarci din potențialul cuantic sau mintea celor mai evoluați oameni ce să faci ca să rezolvi ceea ce vrei.

Să fim conștienți și să vrem să vindecăm rănile emoționale, rănile copilului abuzat, respins, trădat, rușinat și vor apărea și cunoașterea, puterea și voința necesară acestui demers.

Dacă te cunoști și ai descoperit nevoile tale neîmplinite le vei împlini acum ca adult în relație cu cei din jur oferindu-le lor ce ai tu nevoie. Adică dacă tu ai nevoie de libertate le vei oferi celorlalți din jur; dacă tu ai nevoie de intimitate și tandrețe vei oferi partenerului de cuplu sau copiilor, intimidate și tandrețe; dacă ai nevoie de putere vei oferi feedback pozitiv , încurajări verbale partenerului de cuplu și copiilor, etc.

Ce interesant. Ne vindecăm rănile interioare așa cum se vindecă rănile fizice, adică din interior spre exterior și nu altfel. Exact cum mi s-a vindecat tăietura de la deget.

Mult succes în a vă vindeca rănile emoționale pentru a vă putea crea o viață extraordinară plină de pace, bucurie, iubire, liniște, înțelegere în manifestare.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

Magia vindecării copilului interior

20160604_195732

20160604_195732De ceva timp – câțiva ani – lucrez cu vindecarea copilului interior și cu integrarea trecutului. În tot acest timp am dat deoparte praful și acum am ajuns la momentul când cred că pot vindeca acest copil ca să-mi integrez trecutul, sinele pierdut. Și pentru că atunci când te întrebi universul îți răspunde, sunt 3 luni de când am intrat profund în acest proces cu ajutorul unor informații de ultimă oră. Știm  și vehiculăm paradigma precum că: iubirea vindecă tot, schimbă tot, ajută în toate, e îndelung răbdătoare, etc. Acum am înțeles și cum se întâmplă acest lucru.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Știu că de la teorie la practică este cale lungă deoarece nu cunoaștem rațional, comportamental, atitudinal cum să facem și nici nu ne ascultăm intuiția sau sinele care ne spune ce și cum.

Așa că dragilor universul mi-a dat și informații și experiențe și cunoaștere ca să pot spune că abia acum am pus punctul pe „I” în acest proces deschis de cel puțin 10 ani. Este un proces dificil și ajungi să-l împlinești doar dacă vrei cu adevărat, cu toată ființa, cu toate eforturile și consecințele care apar.

Acum 10 zile am achiziționat o carte care mi-a atras atenția de pe site-ul unui prieten drag(Gașpar) care are titlul: Primește iubirea pe care o dorești, de Harvile Hendrix, Editura Herald. O deschid din întâmplare și citesc o frază: „Creierul nostru vechi, captiv în eternul acum și prea puțin conștient de existența lumii din afara noastră, încearcă să recreeze mediul din copilărie, iar motivul pentru care creierul vechi încearcă să reînvie trecutul nu ține de obișnuință sau de compulsie oarbă, ci de nevoia acută de a vindeca răni vechi din copilărie.”

Zic în sinea mea asta e, acum să înțeleg cum vine asta și cum se vindecă real și total aceste răni? Citesc rapid, în câteva ore o devorez apoi liniște. Realizez că prin tot ce m-am străduit până acum de fapt am făcut o părticică foarte mică din acest proces de vindecare a copilului interior. În aceeași zi mă tai la un deget, adică îmi iau pielea de pe el cu un cuțit. De obicei nu dau cu alifii, cu nimic las corpul să lucreze cum știe să se repare, așa am făcut și acum. Citeam și mă uitam la rana mea cum corpul secreta ca un fluid care a acoperit locul rănit. Citesc și înțeleg cum nimic din exterior nu poate vindeca o rană și așa apare iluminarea pe acest subiect.

Știu că creierul uman nu face distincția dintre o rană fizică și o rană emoțională și acum prin această experiență se leagă tot ce știam teoretic. Rana emoțională se vindecă tot din interior spre exterior prin dăruire și iubire. Așa cum corpul fizic din interior dăruiește spe exterior acel fluid vizibil așa și mintea noastră secretă o anumită energie din interior spre exterior pentru a vindeca o rană emoțională. Acea energie se crează prin intenție, atenție și acțiune conștientă.

Și acum haideți la treabă. Am să vă explic în linii mari ce și cum am înțeles și făcut eu și apoi fiecare căutați cartea documentați-vă, acționați și veți vedea miracolul autovindecării rănilor emoționale, adică a reintegrării sinelui pierdut și a acceptării ființei voastre divine.

În primii 7 ani din viața noastră sistemul nostru limbic înregistrează tot ce se întâmplă în afara noastră precum o cameră de luat vederi. Începând de la ce vorbesc și cum se comportă cei din jur cu noi până la cum se comportă cei din jur cu ei și cu alții și așa mai departe. Așa că imaginați-vă câți megabiți de informații avem stocate acolo?

Tot în acea perioadă avem nevoie de multă atenție și afectivitate de la cei din jur mama, tata, frați, bunci. În același timp ceilalți au și ei dreptul să-și satisfacă diverse nevoi , iar când sunt cu ei nu mai pot fi în contact cu noi cei mici și, astfel apare disconfortul la nivel mental și afectiv.

Cum cei mici așteaptă non stop atenție oare ce se întâmplă în creierașul lor atunci când adulții reprezentativi (mama și tata) nu le satisfac nevoile principale? Apar niște stări care se traduc prin: dacă nu e lângă mine cât și când vreau eu înseamnă că nu mă vede, nu sunt important, sunt urât, etc.(astea sunt cogniții explicate acum, nu gândite atunci)?

 Ca copil simțim discomfort când nu avem ce ne dorim. Atunci când ai acel disconfort, sistemul limbic intră în acțiune secretă cortizol (hormonal stresului) și uite așa de fiecare dată când mama nu e lângă tine secreția de cortizol crește, apar frici, temeri, stări de anxietate și se creează o rană emoțională.

Ok. Am creat aceste răni atunci prin acele nevoi primare nesatisfăcute, dar cum putem să le vindecăm? Am aflat în sfârșit cum. Cu ajutorul relațiilor. Se pare că nevoia principală a noastră a oamenilor este să ne dezvoltăm prin conectare, comuniune, atingere, mângâiere, comunicare cu ființe asemenea nouă. Deci asta e soluția. Bine spus dar cum facem asta când nici noi, nici cei cu care suntem nu avem cunoașterea necesară de a face asta?

Din tot ce am înțeles și cum am lucrat vă voi transmite și vouă în următorul articol. Până atunci întrebați-vă părinții – dacă mai sunt- sau rudele, cum erați când erați mici începând cu prima lună și până la 6-7 ani:

– ce vă plăcea să faceți și cum; cu cine stăteați mai mult cu mama sau cu tata; dacă plângeați mult sau nu; dacă erați bolnăvicoși sau nu; dacă atunci când vroiați ceva insiatați sau nu; dacă erați bătuți de ceilalți copii sau băteați voi pe alții; dacă vă era frică și de ce; adormeați ușor sau greu; erați curajoși sau nu; intrați ușor în legătură cu alți copii sau greu; mâncați sau făceați mofturi; etc. Mult succes

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire