Conectarea cerebrală în relația părinte – copil

creier_071Conectarea cerebrală este o nevoie primordială pentru copilul nou născut. Încă de mic el are frecvență specifică doar cu mama, ființa cu care a stat în comuniune 7- 9 luni de zile și cu tata de la care are informații genetice și cu care a stat în câmpuri pe perioada sarcinii.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

De aceea atunci când vine pe lume, dacă este separat de mamă și ținut în altă parte (cameră, salon) fără să interacționeze cu câmpurile mamei, va plânge continuu. Prin plâns, el caută ca cineva să-l descopere și să-i satisfacă nevoia lui. Plânsul său este un efort cerebral destul de mare, este ca un stress, pe care-l percepe creierul și va secreta neurotransmițători care activează amigdala limbică, adică nevoia de apărare pentru că nu e nimeni lângă el (dintre cei cunoscuți ca frecvență) cu care să fie conectat și să se simtă apărat și protejat.

Prin această zbatere (plâns, căutarea de conectare cu creierul mamei) își va mări concentrarea pentru a percepe câmpurile mamei și asta duce la dezvoltarea peste limita normală a ventriculilor cerebrali.

Ventriculii cerebrali mărindu-se peste măsură încă din perioada mică, atunci când în perioada adolescenței crește și se dezvoltă lobul prefrontal, acești ventriculi măriți presează lobul prefrontal și asta duce la tulburări psihice în adolescență și în perioada adultă.

Încă de când eram în facultate am auzit de la un domn profesor o remarcă cu care nu am fost de acord și am zis că nu e drept pentru a trăi așa. Remarca era: “o dată ce o tulburare psihică s-a declanșat este foarte greu ca omul să mai fie ca înainte fără medicație sau chimicale din exterior”. În sinea mea am zis, dacă el s-a născut sănătos înseamnă că poate să fie sănătos.

Așa am descoperit terapia bowen care resetează organismul și anihilează acele traume din subconștient, traume care au dus la o anumită modificare cerebrală și ulterior la o tulburare psihică.

Cercetând mai departe am găsit studii prin care se evidențiază clar că lucrând conștient, cu atenție și concentrare conștientă, în creierul uman orice se poate reface și remedia.

Ce se întâmplă mai exact când lucrăm conștient prin atenție și disciplină?

Unde se duce atenția acolo se transmit impulsurile neuronale. Ce interesant. De fapt atenția este cea care dă direcția impulsului nervos pentru a crea legături neuronale solide, ca atitudine. Așa se explică faptul că unde se trimit impulsurile neuronale, acolo sunt întărite conexiunile neuronale. Prin intermediul atenției, activăm circuite specifice, de aceeași frecvență din creier și le întărim. Atunci când întărești conexiunile neurale care leagă diverse părți diferențiate ale creierului înseamnă că creezi integrare și echilibru în interiorul acestuia.

Concentrarea atenției prin disciplină creează integrare cerebrală.

Disciplina, conștiința și prezența pe care le realizezi vor face creierul capabil să crească, la propriu, mai multe fibre integrative care creează abilitatea de a regla emoțiile, atenția, gândirea și comportamentul, iar sentimentul tău de bunăstare interioară și exterioară se va îmbunătăți.

Așa că astăzi știința a ajuns la un așa nivel de explicare a acestui fenomen, încât am ajuns la concluzia certă că: tot ce a fost din naștere sănătos poate deveni în urma unei suferințe bolnav, dar cu ajutorul minții care va influența structura cerebrală să se refacă și să fie iarăși sănătos.

Revin la conectarea cerebrală atât de importantă pentru copilul în formare cu un exemplu personal.

Am născut pentru a treia oară la 42 de ani. În timpul sarcinii am descoperit când apare prima frică la un copil. Aceasta apare atunci când copilul este luat brusc de lângă mamă la naștere. Astfel am făcut tot felul de investigații cum să fac să nu-mi fie luat copilul la naștere de lângă mine. Adică care este metoda optimă de naștere, la ce spital pot să nasc cum vreau eu, etc. Am găsit studii din obstetrica franceză cum că ar fi bine ca copilului să i se taie cordonul ombilical doar atunci când se liniștește mișcarea cordonului, adică nu se mai zbate deloc. În termeni de timp între 15-30 minute după ce fătul a fost expulzat. Acest aspect îl ajută pe copil să se adapteze ușor cu noul mediu, să o simtă pe mama aproape și astfel să nu se creeze la nivel cerebral acea teamă care provine din faptul că fătul este deconectat brusc de la corpul și creierul mamei sale.

Am găsit în sfârșit o clinică privată unde am creat un protocol de naștere și au fost de acord cu toți acești termeni descriși mai sus.

Toate bune și frumoase până la termen când fetița mea avea 4500g și nu s-a putut naște natural. În sala de naștere fiind am decis împreună cu d-na doctor – care mi-a spus că fata nu se poate angaja pe canal deoarece fie este prea mare, fie are cordonul prea scurt – ca imediat să facem cezariană.

Vreau să precizez de ce mi-am creat să nasc altfel (conform teoriei că noi ne creăm realitatea) decât mi-am propus conștient. Cu 21 de zile înainte am început să lucrez conștient – prin tehnica afirmațiilor – în fiecare zi afirmația: „Eu sunt dintotdeauna nașterea optimă în confortul maxim al meu și al fetiței”. Așa că s-a creat realitate optimă pentru a naște în confortul maxim adică cezariana în situația în care greutatea fetei era destul de mare.

Așa că am mers în sala de operație, în 5 minute fetița era scoasă din burtica mea, eu eram super prezentă și conectată la tot ce se întâmpla. Așa că atunci când au scos-o și a început să plângă mi-am zis: “Știu dintotdeauna ce să fac ca să nu se creeze frica de abandon la micuță”. Și în câteva secunde (3-5 sec) am știut .

Vă veți întreba cum adică? Adică: deodată mi-a venit o idee și anume cum să îmi arunc benzile (câmpurile subtile) din jurul meu peste fetiță ca și cum să o înfășor într-un scutec subtil. În acea clipă fata nu a mai plâns, a deschis ochii și-a ridicat capul și se uita foarte curioasă la aparatele din jur (asta îmi mărturisea în acele clipe medicul anestezist care stătea lângă capul meu în timp ce ceilalți medici finalizau operația de cezariană).

Din cercetările realizate pe acest domeniu cum și în cât timp ne creăm o frică sau o emoție s-a descoperit că orice emoție se implementează la nivel cerebral în maxim 7 secunde. Așa că ținând cont de cât de repede mi-a venit ideea cu aruncatul benzilor peste fetiță, la nivel cerebral nu i s-a implementa această frică ca informație și nu a fost consolidată prin energie cu trăirea stării de frică.

Prin această experiență mi s-a confirmat a mia oară că: dacă cauți găsești, dacă bați ți se va deschide și dacă ceri ți se va da.

Universul este un potențial magnific unde sunt implementate toate aceste informații de cum să funcționăm în armonie, pace, bunăstare și bucurie.

De atunci urmăresc conștient această conectare cerebrală cu ea și am înțeles nevoia principală a copilului ca în fiecare dimineață și seară înainte de culcare să se simtă conectat la creierul părinților.

Această conectare dă copilului confort cerebral, starea de siguranță, de protecție iar părintelui capacitatea de a intuit nevoia pe care o are copilul în fiecare moment, și anume dacă vrea apă și nu lapte, dacă vrea schimbată sau nu, dacă vrea aer pentru că îi este foarte cald, etc.

Este o etapă fantastică dacă trăiești în prezent și conștient să vezi cum creezi realitatea prin intenția ta, și anume cum să faci totul frumos, ușor şi bine.

Această conectare a părintelui cu copilul încă de la naștere va fi asigurarea faptului că tânăra ființă se va dezvolta cerebral și afectiv în armonie, echilibru și bucurie.

Cu drag din cunoaștere și armonie pentru cunoaștere și armonie. Așa este și așa să fie!

6 comments

  1. ionela says:

    Wowww! Ce interesant, aceasta metoda ar ajuta atâtea mămici dar si pe micuți,sa crească si sa se dezvolte sănătos.mulțumim mult d-na Niculina, va iubesc . aplic tot ceea ce scrieți si funcționează, universu ne asculta!!!! O zi minunata la întreaga familie.

  2. Valeria says:

    Felicitari si mii de multumiri dna Niculina! Un imens BRAVO pt toate aceste descoperiri si inpartasiri cu noi.
    Aceste pretioase informatii practice sa fie accesate si aplicate de tot mai multi parinti.Si asa este!

  3. Iuliana Lincan says:

    Practic ati distrus mitul ca nasterea normala este mai buna decit cezariana. Poate ar trebui sa scrieti sau sa vorbiti mai mult despre nastere in general. Sint atitea dudui care scriu despre nasterile lor… si nu vreau sa comentez mai mult.

  4. dumitru laura says:

    Sunteti mentorul meu.Multumesc!

  5. ELENA says:

    Felicitari pentru articol! Sincer mi-ar place sa citesc mai multe articole despre primii ani de viata ai copilului (perioada intrauterina pana la sapte ani). Eu va scriu acum in calitate de bunica. Dupa ce am urmarit emisiunile d-voastra am citit si o parte din carti si experientile de viata prin care am trecut ma-au facut sa inteleg cata dreptate aveti, Eu nu mi-am ascultat suficient de mult copilul, uneori am incercat sa ma impun cu forta … As dori sa ma intorc in timp sa indrept unele erori.
    Avand in vedere experienta de viata (in calitate de mama si profesionala ) sigur ati puta scrie si o carte. Ce ziceti?

    Multumesc frumos!

  6. Isabela says:

    Cum putem face conectarea cu copilul cand are 7 ani, 8 ani?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *