Creăm realitatea prin ceea ce suntem

1390   Noi suntem creatorii realității noastre. Că ne convine sau nu asta este. Vă recomand un moment de introspecție și de sinceritate voi cu voi pentru a descoperi în ce fel v-ați creat realitatea până acum. Dacă vreți să o schimbați totul e posibil, Pentru asta aveți nevoie de ingredientul principal – să vreți. Cum spunea cineva – “Dacă vrei ceva tot universul lucrează ca șă-ți împlinească ceea ce vrei”

   Am întâlnit mulţi oameni care lucrează conştient cu ei un timp nu primesc ceea ce doresc şi apoi se întreabă, De ce? Eu lucrez cu mintea mea, fac tehnicile de lucru, citesc dar totuşi nu am ceea ce îmi doresc. Asta deoarece încă nu este curăţată mintea de toţi viruşii sau gândurile distructive pe care le conţine. Exteriorul refletă interiorul. Noi suntem singurii care creăm în exterior de fapt, ce conţinem şi suntem în interior.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

  De exemplu un om lipsit de confortul material sau bani. El îşi doreşte cu disperare, chiar ataşat, să aibă confort şi bani, dar în acelaşi timp îşi bate joc de munca sa şi se consideră înedreptăţit  să îşi înşele instituţia sau patronul unde lucrează sub pretextul salariului insuficient pe care îl primeşte. Un astfel de om nu a înţeles legea prosperităţii: pentru a avea în exterior este necesar să fii onest şi cinstit în interior. Şi de aceea în loc să primească ce îşi doreşte primeşte ceea ce este şi face.

    Acum am să vă ilusterez un exemplu a unui om foarte bogat dar bolnav. Cum a ajuns aşa bolnav, care sunt cauzele interioare pentru care nici toţi banii pe care-i posedă nu îl pot vindeca, deoarece vindecarea vine din interior spre exterior. Un astfel de om este dispus să plătească oricât să se vindece dar nu este dispus să renunţe la dorinţele sale de lacome. Cu alte cuvinte şi-ar dori să se bucure de poftele sale nefireşti şi de o sănătate perfectă. Dacă nu învaţă care sunt principiile unei vieţi sănătoase, echilibrate nu are şanse să se vindece.

Exmplele de mai sus ilustrează adevărul universal valabil că fiecare om îşi crează singur circumstanţele exterioare (de cele mai multe ori inconştient).

Deşi fiecare om care află nişte lucruri, încearcă să-şi îmbunătăţeacsă cirscumstanţele exterioare, atât timp cât gândurile şi dorinţele sale nu sunt congruente cu scopul său, el nu are nici o şansă să şi-l atingă şi se va simţi în permanenţă frustrat. Asta este şi cazul celor care se roagă ani de zile pentru ceva şi nu primesc. Ei doar se roagă ca să „le pună cineva în traistă”, dar interior nu fac nici un efost pentru a anihila programele sau gândurile distructive.

În conştiinţa socială auziţi mereu afirmaţia: “săracul este un om cinstit, de aceea nu are, iar bogatul fură şi de aceea are, pentru că altfel nu se poate” – asta este o gândire superficială, şi imatură prin care să corelezi cinstea cu sărăcia şi necinstea cu bogăţia. Aşa că, să nu ne mirăm dacă cei care gândesc aşa, sunt oameni care nu au descoperit în interiroul său cât de necinstiţi sunt în alte dimensiuni ale vieţii, şi să aştepte tot ca cineva să-i dea şi să-i facă, iar cel care este considerat bogat să fie foarte onest şi cinstit în diversele dimensiuni ale vieţii. Astfel fiecare dintre noi culegem ceea ce semănăm. Mulţi oamnei încă mai cred că ei suferă din cauza virtuţilor sale şi nu a viciilor sale. Nimeni nu poate mărturisi că suferă din cauza virtuţilor sale atât timp cât nu şi-a curăţat mintea de toate rezidurile, credinţele false, programele distructive din subconştientul său.

Gândurile şi acţiunile constructive nu pot produce niciodată rezultate distructive, iar gândurile şi acţiunile distructive nu pot produce rezultate constructive. Este ca şi în lumea plantelor, adică: dacă plantezi căpşuni vei culege căpşuni şi nu roşii, chiar dacă tu ai vrea roşii. Fenomenul e simpu, dacă vrei roşii plantezi roşii.

 Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor şi a atitudinilor noatsre distructive. Ea ne arată că nu suntem în armonie cu noi şi cu mediul nostru înconjurător. Unicul scop al suferinţei este purificarea, adică arderea gândurilor inutile şi impure. În cazul oamenilor puri suferinţa nu poate exista.

Când în realitatea noastră exterioară apare suferinţa, asta ne arată că suntem în dizarmonie interioară(la nivel mental). Realitatea asociată cu bucuria şi binecuvântarea este asociată cu armonia interioară.

Măsura gândurilor constructive este starea de bucurie, nu posesiunile materiale. În mod similar măsura gândurilor distructive este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale.

Cele două extreme distructive sunt excesul şi lipsa.

Aşa cum am mai spus gândul crează realitatea. Pentru a ne schimba realitatea  important este să lucrăm direct cu materia primă care o crează adică, cu gândul. Fiecare gând pe care-l ţinem în lobul frontal prin atenţie concentrată sau focus crează o legătură neuronală care în timp de 6 luni -1 an, devine o reţea consolidată, adică devine ceva obişnuit. Aşa cum dacă până acum mereu vă spuneaţi, eu nu pot, nu am nici o şansă a devenit o obişnuinţă şi orice vă propuneţi nu merge, aşa puteţi transforma acel gând cu o afirmaţie de genul: „Eu pot dintotdeauna tot ce îmi propun”, „Eu ştiu dintotdeauna ce am de făcut”, şi până într-un an vă veţi observa cum v-aţi reinventat, şi din omul care nu ştia şi nu putea, aţi devenit cel care poate şi ştie ce are de făcut.

Prin gândurile pe care le emiţi mereu şi asupra acelora cărora te concentrezi creezi cirsumstanţele exterioare.Prin asta eşti creatorul realităţii tale. Mai devreme  sau mai târziu orice gând(constructiv sau distructiv) cultivat cu perseverenţă, atenţie şi concentrare generează rezultate similare supra carecterului şi realităţii exterioare. Ne modelăm şi colapsăm energia în cirscumstanţe exterioare indirect prin gândurile pe care le alegem şi le rulăm conştient sau nu.

Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinaţii de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecţii colorate ale propriilor noastre gânduri” – James Allen

9 comments

  1. Irina Stoian says:

    Draga Niculina,

    Iti multumesc ca existi.
    Iti multumesc ca ne impartasesti din experienta ta, e minunat sa inteleg si sa invat din ceea ce ne impartasesti.
    Am invatat ca sintem bucurie si ce minunat e sa TE SIMTI bucurie, am invatat ca ne cream realitatea si ce fabulos e SA FII creator si am invatat ca trebuie sa traiesc in prezent.
    Sint un invatacel,dar simt ca sint o invingatoare.Imi spune asta sinele meu superior.
    Cu drag si recunostinta.

  2. iulia says:

    Fiecare randulet citit ma incarca pozitiv.E fantastic ce faceti cu noi .respectul si admiratia mea .

  3. Multumesc pentru gandurile impartasite , multumesc ca pui in cuvinte niste adevaruri simple 😉

  4. RODICA says:

    Multumim

  5. Andrei Ovidiu says:

    Abia astazi a ajuns la mine mesajul dumneavoastra. Niciodatata nu e prea tarziu, va multumesc . Am inceput sa lucrez cu gandurile si actiunile mele. Cu respect , Ovidiu din Bacau.

  6. lazar tatiana says:

    Buna ziua doamna psiholog urmaresc cu atentie postarile dmv.sunt ineresata sa cumpar cartile toate volumele astept un raspuns multumesc .

  7. Intrați pe site http://www.holisterapi.ro si la secțiunea shop puteți comanda cărțile și acolo găsiți și detaliile de plată. la fel puteți comanda online la librăriile: libris, adevardivin, libraria on line, eusunt. Mult succes

  8. elena says:

    Sunt o doamna norocoasa ca vam intilmit multumesc ✈

  9. jean says:

    Sensul Vieţii în 700 de Cuvinte de Story Waters

    TU eşti uimitor! Tu eşti creaţia ta proprie. Tu eşti ceea ce Creează. Tu eşti alegerea de a experimenta existenţa – fiinţa. Singura limită la ceea ce poţi fi, este credinţa în tine şi imaginaţia ta. A te naşte în această realitate, reprezintă intrarea într-o iluzie minunată, împărtăşită, ce îţi oferă liber arbitru complet în crearea propriei tale realităţi; aceasta este starea şi condiţia ta de Creator. În cadrul iluziei, credem că ne uităm la o lume obiectivă separată în care experimentăm sinele şi altele; sub aceasta aparentă separare suntem unificaţi; suntem una.

    Realitatea este oglinda ființei tale. Tu eşti creaţia ce se explorează pe sine într-o oglindă spaţio-temporală. Prin ceea ce tu alegi să crezi, îţi vei crea realitatea. Tu îţi schimbi realitatea, prin schimbarea credinţelor despre ea şi despre tine. Ochii prin care priveşti, chiar dau forma la ceea ce vezi (acest lucru este arătat acum de fizica cuantică). Percepţia nu este ceva pasiv. Este un act de creaţie. Alegerea ta asupra percepţiei, formează nu numai cum te experimentezi pe tine însuţi, ci întreaga ta realitate. Trezirea la starea ta creaţională, îţi conduce experienţa realităţii tale, în a dveni mai fluidă şi mai directă. Asta este intrarea în co-creaţia conştientă. În care ceea ce îţi doreştieste rapid manifestat.

    Cheia co-creației conştiente, este permiterea schimbării; naşterea necunoscutului în cunoscut. Baza permiterii este acceptarea. Pentru a-ţi schimba realitatea, mai întâi trebuie să o accepţi. Atâta timp cât respingi ceea ce nu îţi place la realitatea ta, eşti în negarea stării tale de creaţie, făcându-te să te simţi blocat. Pentru a accepta că îţi alegi realitatea, eliberează ataşamentele, faţă de orice preconcepţie despre cum ar trebui să fie viaţa şi în schimb iubeşte ceea ce este. Asta apare prin asumarea întregii responsabilităţi a fiecărui element al realităţii tale. Asta este iubirea alegerii tale. Este iubirea de sine. Tu reprezinţi alegerea sinelui tău.

    Eliberează-ți frica. Frica reprezintă frica de necunoscut. Frica de a fi fără limite. Frica creează limitări. Există o desfăşurare naturală minunată a vieţii, ce apare doar atunci când renunţi la controlul ce se naşte prin frică. Pentru a-ţi înfrunta frica, trebuie să îţi permiţi să fi vulnerabil şi să laşi jos scutul ce l-ai folosit pentru a te apăra. Toate scuturile sunt reprezentări ale unei credinţe într-un pericol şi de aceea te vor conduce chiar la pericolul de care vrei să te protejeze. Atâta timp cât eşti baricadat în spatele scuturilor (fricii), nu te vei simţi niciodată în siguranţă. Tot ceea ce te blochează în viaţă, este manifestarea fricii tale. Descoperirea libertăţii, este realizarea că singura forţă împotrivită ţie, eşti tu. Tu deţii cheia oricărei cuşti în care te-ai afla. A înceta judecarea şi controlul propriei tale fiinţe este să eliberezi zbuciumul şi să întri în creaţia fără efort şi plină de bucurie.

    Te trezeşti la starea ta creațională şi la natura iluziei. Este un proces natural, şi nu este nevoie mai mult decât a fi fără frică tu însuţi. Asta înseamnă să îţi deschizi şi să îţi urmezi inimia. Aceasta este libertatea ta: crede în tot ceea ce inima ta simte să creadă. Asta înseamnă a trăi în prezent. Este a te trezi la egalitatea tuturor fiinţelor. Şi să eliberezi prejudecăţile atât despre tine cât şi despre lume. Adevărul veşnic schimbător, este reflecţia desfăşurării eterne a naşterii existenţei ce reprezintă viaţa. În această stare, nu există aşa numitul ‘adevăr’. Nu este nevoie de nici un răspuns pentru că nu există nici o problemă. Doar a fi. Nu există limite la ceea ce poţi fi; eşti infinit ! Bucuria acestei vieţi reiese din completa permitere a propriei tale fiinţe.

    În interiorul inimii tale, există un vis. Sensul vieţii este trăirea acelui vis. Poţi trăi acel vis, doar dacă crezi că este posibil. Crede în visul tău. Eşti liber să fi orice ai dori să fi. Eşti o încorporare a întregii creaţii. Răspunsul la orice întrebare ce o poţi concepe, se află în interiorul tău. Pentru că tu eşti atât creatorul cât şi observatorul a tot ceea ce experimentezi. Permite fiinţei tale să înflorească fără limitări sau control şi vei trăi iubirea şi libertatea fără limite ce te definesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *