“Cunoaște-te pe tine însuți” – între știință și viața de zi cu zi

 

Foto august 102… Conştiinţa deplină ajută la îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii, lucru confirmat de aceste studii. Cercetătorii s-au întrebat însă dacă e vorba doar de un efect al reducerii stresului sau dacă există o altă explicaţie.

Pentru a răspunde la această întrebare, Dr. Yi-Yuan Tang, unul dintre cei mai importanţi specialişti în neuroştiinţe din China, a efectuat un studiu în 2007. El a dorit să verifice dacă „mindfulness” este doar o formă de antrenament de relaxare sau efectele sale se datorează altui mecanism. În acest scop, 40 de voluntari au urmat un curs de 5 zile, în care dedicau 20 de minute pe zi învăţării unei tehnici de mindfulness. Totodată, alţi voluntari au dedicat 5 zile învăţării unor tehnici de relaxare. „După doar cinci zile de antrenament se înregistrau diferenţe considerabile între cele două grupuri”, explică Tang. Testele de salivă arătau că voluntarii care învăţaseră tehnicile de conştiinţă deplină prezentau un sistem imunitar mai puternic şi un nivel mai scăzut al cortizolului. Aceste rezultate sugerează că „mindfulness” e mai mult decât un tip de relaxare.

Ce este, atunci, şi de ce are un impact considerabil asupra multor aspecte ale vieţii? Răspunsul l-ar putea oferi un studiu realizat în 2007.

O cercetare realizată de Norman Farb alături de colegii săi de la Universitatea din Toronto a oferit o nouă perspectivă asupra conştiinţei. Pentru a înţelege pe deplin importanţa acestui studiu este necesar să înţelegem un lucru esenţial despre noi înşine.

Fiecare dintre noi se naşte având capacitatea de a crea în creier reprezentări interne ale lumii exterioare, reprezentări ce poartă numele de hărţi, reţele sau circuite. Hărţile se dezvoltă în funcţie de lucrurile la care suntem atenţi de-a lungul timpului. Aşadar, un avocat are hărţi pentru mii de procese, un boşiman din Kalahari are hărţi mentale pentru descoperit apă, iar o mamă care tocmai a născut al treilea copil are hărţi mentale pentru a convinge copiii să se culce.

De asemenea, suntem înzestraţi de la naştere cu abilitatea de a dezvolta automat anumite hărţi, cum ar fi cea pentru simţul mirosului.

Farb a conceput alături de alţi şase cercetători o metodă prin care să studieze modul în care oamenii trăiesc fiecare clipă. Ei au descoperit că oamenii au două moduri distincte de a interacţiona cu lumea, ce folosesc seturi diferite de hărţi. Un set implică o regiune supranumită „reţeaua standard”, ce include cortexul prefrontal medial şi regiuni asociate memoriei, precum hipocampul. Această reţea e denumită „standard” deoarece devine activă atunci când nu se întâmplă mare lucru şi ne gândim la noi înşine. Spre exemplu, când staţi vara pe malul unui lac cu o bere în mână, iar vântul vă trece uşor prin păr, veţi descoperi că în loc să apreciaţi ziua frumoasă vă gândiţi la ce urmează să gătiţi la cină şi dacă încercarea va fi încununată de succes. Aceste gânduri reprezintă „reţeaua standard” în acţiune. Ea este implicată în planificare, în visatul cu ochii deschişi şi în chibzuit.

Această „reţea standard” devine activă şi atunci când vă gândiţi la dumneavoastră sau la alte persoane, creând o „poveste”în care personajele interacţionează de-a lungul unui fir narativ. Creierul păstrează un volum uriaş de informaţii despre istoria personală şi despre cea a altor persoane. Atunci când „reţeaua standard” este activă, vă gândiţi la trecutul şi viitorul dumneavoastră şi la toate persoanele pe care le cunoaşteţi, inclusiv la propria persoană, şi la modul în care se ţese toată această reţea de informaţii într-o uriaşă tapiserie. În studiul său, Farb dă acestei reţele numele de „circuitul narativ”.

Când percepeţi lumea folosind această reţea narativă, acumulaţi informaţii din exterior, le procesaţi printr-un filtru pentru a înţelege ce înseamnă fiecare lucru, iar apoi adăugaţi interpretările personale. Aşadar, atunci când vă aflaţi pe malul lacului şi simţiţi o briză răcoroasă, ea nu este o briză răcoroasă, ci un semn că vara se va încheia în curând, ceea ce vă face să vă gândiţi la staţiunea de schi în care să mergeţi la iarnă şi dacă trebuie să vă spălaţi costumul de schi.

Reţeaua standard este activă în majoritatea momentelor în care sunteţi treaz şi nu necesită mult efort pentru a opera. Ea este utilă, însă nu este ideal să vă limitaţi la a percepe lumea exclusiv prin intermediul ei.

Studiul efectuat de Farb arată că există o cale complet diferită de a percepe experienţa.

Oamenii de ştiinţă o denumescexperienţă directă”. Atunci când funcţionează reţeaua de „experienţă directă”, se intensifică activitatea mai multor regiuni cerebrale. Printre acestea se numără insula, o regiune care are legătură cu perceperea senzaţiilor corporale. De asemenea, se activează cortexul anterior cingulat, o regiune cu un rol cheie în detectarea erorilor şi comutarea atenţiei.

Atunci când este activată reţeaua experienţei directe nu vă mai gândiţi la trecut şi la viitor, la alţi oameni sau la propria persoană; de fapt, nu vă gândiţi la nimic – adică intrați în poziția de observator.

Nu faceţi decât să percepeţi în timp real informaţia care vă ajunge la simţuri. La exmplul d emai sus stând pe marginea lacului, atenţia dumneavoastră este concentrată asupra căldurii soarelui pe care o resimţiţi pe piele, brizei răcoroase şi berii reci pe care o ţineţi în mână.

Mai multe studii au descoperit că aceste două circuite, cel narativ şi cel al experienţei directe, prezintă o corelaţie inversă. Cu alte cuvinte, dacă în timp ce spălaţi vasele vă gândiţi la o şedinţă la care urmaţi să participaţi, aveţi şanse mai mari să nu observaţi un pahar spart şi să vă tăiaţi, pentru că harta cerebrală asociată percepţiei vizuale este mai puţin activă atunci când este activată harta narativă.

Aşadar, vedem, auzim, mirosim şi simţim mai puţine lucruri atunci când suntem pierduţi în gânduri (nici berea nu are un gust la fel de bun atunci când o bem în această stare).

Mecanismul funcţionează şi invers, astfel că activarea circuitului narativ este atenuată atunci când ne concentrăm atenţia asupra datelor percepute de simţuri. Acest lucru explică de ce atunci când suntem stresaţi ne liniştim dacă respirăm adânc şi ne concentrăm pe momentul prezent.

Îndemnul de a ne cunoaşte propria fiinţă în profunzime este prezent în religiile lumii; în creştinism, termenul de trezvie – desemnează atenţia la propriile gânduri, fiind o stare ce apare „atunci când mintea supraveghează inima şi gândurile care intră şi ies din ea”.

3 comments

  1. Marinela says:

    Multumim, Niculina pentru informatiile de calitate pe care ni le oferi.

  2. Mirela says:

    Multumesc din suflet ,am invatat multe de la dvs.intr un timp fff scurt ,am inceput sa lucrez cu mine ,tumorile maligne ,au ramas in urma ,e firesc sa le uit ,cred in bunul Dumnezeu ,vreau sa traiesc ,eu stiu ca dintotdeauna sunt sanatoasa ,ii multumesc bunului Dumnezeu ca a ti aparut in viata mea ,sunt o fericita , norocoasa si onorata ,ca sunt contemporana cu domnia voastra , va doresc ,tot ce mi doresc mie ,si tot ce va doriti dvs . ,Doamne ajuta !

  3. Liliana M. says:

    Multumim din suflet !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *