Dezvoltarea în plan familial (relațional)

femei suverane

 

femei suveraneDin cercetările pe care le-am efectuat se pare că ființa umană s-a născut cu o nevoie primordială și anume, de a fi conectat cu alte ființe umane. De aici apare tendința tuturor de a ne crea legături durabile cu alți oameni.

Legăturile pe care le creăm astăzi conștient sau nu sunt: cele familiare, cu prieteni apropiați (cei care au preocupări comune și cu care vorbim aceeași limbă), cele de la locul de muncă și cele virtuale.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Creăm aceste legături pentru că la nivel subtil avem nevoie să aparținem unui grup mai mare. Așa ne simțim noi oamenii în siguranță. Asta ni se trage de la începutul viețuirii umane pe planeta pământ. În acele vremuri dacă erai singur te agățau animalele și dispăreai. Așa că omul în dezvoltarea lui și-a făcut legături ca să fie mai puternic și să poate învinge pericolele din jur.

Acum nu mai sunt animale fizice prin jurul nostru dar a rămas această nevoie pentru “a ne simți împreună cu…” în evoluția noastră psihologică, mentală și emoțională. Relațiile ne face să ne simțim mai puternici.

Multe studii arată că longevitatea are ca predictor principal familia sau relațiile apropiate de iubire, afecțiune și înțelegere.

Plecând de aici am găsit în literatura de specialitate că nevoile fundamentale ale omului în relație cu alți oameni sunt:

  1. De a fi văzut

        Este o nevoie care în mod normal ni se dezvoltă și o trăim cu precădere în mica copilări, în perioada 0-3 ani,  atunci când mama sau persoana care a avut grijă de noi ne observa, ne mângâia, ne hrănea și eram în ochii ei mereu. Atunci s-a creat această conexiune, rețea neuronală de a fi văzuți de cineva.

  1. De a fi auzit

          Este o nevoie care ni se dezvoltă și o trăim cu precădere tot în mica copilărie, în perioada 0-2 ani,  atunci când pentru a  ne împlini nevoile primare de hrană, confort termic și afectiv semnalam acea nevoie prin plâns sau scâncet. Persoana care avea grijă de noi ne auzea și astfel ni se satisfăceau acele necesități. Atunci s-a creat această conexiune, rețea neuronală de a fi auziți de cineva.

  1. De a fi apreciat, valorizat

           Este o nevoie care de obicei se dezvoltă în perioada 3-5 ani atunci când copil mic fiind, ceream aprecierea celorlalți pentru tot ceea ce făceam. Astfel ca copil, orice facem  în perioada 3-5 ani ne uităm la adultul de lângă noi și dacă el spune: bravo, ce frumos, ce minunat…, noi mai repetăm gestul sau comportamentul, dacă nu primim apreciere ne oprim. Atunci s-a creat această conexiune, rețea neuronală de a fi apreciați, valorizați de cineva și acesta are ca traducere că am făcut bine ceva.

După explicațiile de mai sus avem create cel puțin 3 rețele neuronale pentru planul relațional (pornite de la relația cu mama).

Dacă mama ne-a satisfăcut aceste nevoi pe deplin – ceea ce este imposibil deoarece “ființa umană este o ființă insațiabilă”{Freud} – atunci ne suntem de ajuns nouă înșine” {Brene Brown} și nu mai așteptăm ca cei cu care suntem în relații (parteneri de cuplu, copii, colegi, prieteni apropiați) să ne asigure că: ne-au văzut, auzit și apreciat.

Dacă aceste nevoi nu ne-au fost satisfăcute vom căuta în permanență de la cei din jur să ne audă, să ne vadă și să ne aprecieze exact ca acei copilași mici, doar că acum ne comportăm în altfel ca să ne sesizeze nevoia.

Paradoxul este că cei pe care-i atragem în realitatea noastră sunt la fel ca noi, adică au aceleași nevoi nesatisfăcute și creează aceleași așteptări asupra noastră cum și noi creăm asupra lor. Știu sigur că v-ați întrebat, așa cum m-am întrebat și eu: Oare nu se prinde, nu-și dă seama ce vreau, nu vede, nu aude…?

Ei aflați că nu se prinde, nu-și dă seama că nici el(ea) nu are acele nevoi împlinite ca să intuiască ce vrei tu de fapt fără să exprimi în cuvinte.

De aceea în evoluția umană când am devenit adulți cea mai important nevoie sau mijloc de conviețuire în armonie este COMUNICAREA: prin care în mod normal transmit celuilalt ce vreau prin cuvinte. Astfel adulți fiind putem acționa pentru a-l susține pe celălalt dacă știm ce vrea. Atunci când nu știm ce vrea și nici nu ne comunică ce vrea, apar conflictele, dizarmonia, lupta de putere (critică, judecată, blamare), nefericirea și înstrăinarea.

Așa că pentru dezvoltarea în plan familial e important să urmărim cele 3 nevoi atât ale noastre cât și ale partenerului(ei) de relație și să înțelegem că e necesar să fim prezenți și conștienți că o relație se construiește mereu și în fiecare zi atât celălalt cât și noi are nevoie ca să i se împlinească aceste nevoi.

Am o veste: atunci când oferi celuilalt ceea ce vrea de fapt, îți satisfaci și tu acea nevoie, deoarece dăruind, oferind îți creezi prin acțiune în primul rând ție o rețea neuronală prin care creierul tău secretă acei neurotransmițători care aduc satisfacția, starea de bine și confortul interior.

În același timp omul este o ființă care imită pe celălalt așa că atunci când veți manifesta o serie de comportamente în scurt timp și partenerul(a) de relație va face același gen de comportamente.

Am făcut această introducere lungă pentru a conștientiza ce însemană să trăiești într-o relație în armonie, iubire, satisfacție și fericire. Prin aceste conștientizări veți crea starea de bine atât în inetriorul d-voastră cât și în relație.

Voi da câteva exepmle prin care putem satisface aceste 3 nevoi principale atât nouă cât și partenerilor.

Dacă vrea și are nevoie să se simtă văzut(ă) – adică dacă voi aveți acestă nevoie, să știți că o are și partenerul(a), pentru că altfel nu-l aduceați în realitatea voastră – observați zilnic câte ceva ce ține de corpul fizic, de comportamente manifeste și comunicați-i ce ați observant verbal sau prin scris, bilețel pe frigider, un SMS, un e-mail,  sau printr-un desen etc

Dacă vrea și are nevoie să se simtă auzit, când revine de la service sau de la o activitate solicitantă întrebați-l cum se simte, cum a fost azi și ascultați-l la o cană de ceai sau stand față în față, atingându-i mâinle și având contact vizual mereu.

Dacă vrea și are nevoie să fie apreciat, când face ceva spuneți-i bravo, ce frumos, ești minunat(ă), ești extraordinar(ă). Dacă e greu la început să-l apreciați mereu spuneți-i seara înainte de culcare sau după ce s-au liniștit treburile în casă, măcar 3 aprecieri legate de ce a făcut în ziua respectivă. Atenție aprecierile să fie reale, nu inventate.

Veți observa în scurt timp că și celălalt implicat în relație va începe să aibă aceleași manifestări pentru a vă satisface nevoile voastre.

Așa că “dăruind vei dobândi” { Nicolae Stainhard}, poate deveni o realitate în familia și relațiile voastre.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și armonie

One comment

  1. Valeria says:

    MULTUMESC

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *