Archive for Articole personale

Bucuria de a trăi conștient

20160827_145449Noi oamenii suntem un complex de energii, informații și materie. După unii autori am avea 7 corpuri. Corpul fizic care reprezintă 1% din ființa noastră iar celelalte 6 corpuri (mental, emoțional, relațional, senzorial, cauzal, sinele Divin) reprezintă 99% din potențialul ființei noastre. Datorită acestei complexități pentru a aduce ceva în materie (pe frecvența cea mai lentă) atunci când vrem noi, este necesar să lucrăm conștient în câmpul cuantic.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Ce o fi acest câmp cuantic? Este suma tuturor potențialităților și a tuturor posibilităților, de unde accesăm doar ceea ce vrem cu adevărat atât conștient cât și din subconștient. Pentru a accesa conștient ceea ce ne dorim am conștientizat și creat câțiva pași necesari transmiterii unei intenții și apoi să se materializează în planul concret.

Redau mai jos pașii concreți:

  1. Autoobservarea a cum gândești, vorbești și te manifești – prin care îți vei da seama cum trăiești; Prin acest exercițiu își dai seama Cine ești tu de fapt? și cum își creezi realitatea.
  1. Studiul conștient a ce ești, cum funcționezi ca ființă și cum te poți reinventa – aici recomand să citiți măcar o carte de dezvoltare personală și autocunoaștere pe săptămână;

Creierul are nevoie mereu de informații noi pentru a face noi conexiuni neuronale pentru a reuși să schimbăm vechile programe sau credințe limitative cu altele noi, create și implementate conștient în subconștient.

  1. O dorință, intenție sau un plan creat conștient pentru a te reinventa (adică să scoți credințele false conștient din subconștient și să introduci conștient alte credințe pe care vrei să le manifești) și a-ți crea o viață așa cum o vrei tu. Pentru a ne schimba eu sunt-ul avem nevoie teoretic de 6 luni până la un an de zile. Asta datorită transformărilor cerebrale care trebuie să aibă loc pentru a manifesta o atitudine în permanență.

Pentru a reuși să împliniți dorința, intenția sau planul propus este necesar să vă implicați prin:

a) Disciplina necesară pentru a convinge mintea veche(creată cândva) că e posibil să experimentez altceva, adică ceva ce vreau acum.

Disciplina implică cunoaștere, atenție și voință. Adică știu ce vreau să fac sau să am, voi da atenția necesară și suficientă pentru asta și implic voința pentru a împlini disciplina așa cum mi-am propus(adică nu amân nimic din ce mi-am propus).

b) Autocorectarea – este o etapă în care atunci când vă vin gânduri sau cădeți în pesimism și rulați emisii de genul: nu am nici o șansă, nu voi reuși, sau e foarte greu să fac asta, etc. spuneți STOP în mintea voastră și reveniți la gândul prin care vreți împlinit planul vostru.

c) Detașarea de rezultat – adică nu stăm mereu cu gândul la ce vrem, ci credem că se va împlini și ne manifestăm ca atare.

  1. Manifestarea recunoștinței și manifestarea atitudinii visului împlinit.

Acest pas face parte din ecuația materializării și se realizează astfel:

  • prima dată îți mulțumești ție că ai știut ce vrei și că ai avut voința necesară de a acționa;
  • a doua oară mulțumești tuturor oamenilor, situaților, evenimentelor și conjuncturilor care te-au ținut în prezent și au contribuit la realizarea visului;
  • în final mulțumești Universului, potențialului cuantic și tuturor entităților de lumină care te-au susținut în realizarea planului tău.
  1. Celebrarea planului împlinit. 

Este ultimul pas la fel de important ca primul. În plan fizic se cinstește sau celebrează cu un pahar de vin roșu și brânză. Vinul conține rezveratrol iar brânza conține calciu. Cele două elemente rezveratrolul și calciul împreună creează la nivel cerebral o reacție care consolidează rețeaua sau conexiunea neuronală prin care ați trăit experiența dorinței sau visului vostru. După această celebrare este ca și cum ați bifat un vis și puteți trece la următorul. Arătați creierului și sinelui vostru că sunteți pregătiți pentru o nouă experiență. Spor la lucru conștient cu voi pentru a putea trăi bucuria unei vieți creată conștient.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

Relația de cuplu(parteneriat) resursă pentru vindecarea rănilor din copilărie

 

AA6A2389După ce ne-am făcut tema din articolul trecut și am ajuns în punctul în care am aflat de la părinți sau persoanele care au fost în jurul nostru în mica copilărie(0-7 ani), cum eram, cum ne comportam, ce relație am avut cu părinții, frații, surorile, copiii din vecini, colegii de la grădiniță, dar mai ales cum mă manifestam în relația cu părinții.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Aflând aceste lucruri despre noi, vom putea identifica nevoile esențiale aflate în dezvoltarea copilului. Vom putea afla dacă ne-au fost satisfăcute sau nu. Astfel vom putea conștientiza ce avem de vindecat.

Nevoile esențiale în dezvoltarea optimă a copilului după Psiholog Gaspar Gyorgy sunt:

  1. Nevoia de relații/intimidate – aceasta este împlinită dacă în perioada 0-2 ani am primit căldură relațională și disponibilitatea emoțională de la părinții noștri.
  2. Nevoia de dependență/independență – este împlinită dacă în perioada 2-3 ani am avut posibilitatea de explorare în mediu, de revenire spre părinți și de împărtășire a ceea ce am descoperit.
  3. Nevoia de devenire/conștientizare – este împlinită dacă în perioada 3-4 ani ni s-a oglindit ființa minunată de către părinți, am fost apreciați și ne-am sințit siguri în relația cu părinții.
  4. Nevoia de putere – este împlinită dacă în perioada 4-6(7) ani am primit de la părinți feedback pozitiv legat de jocurile și activitățile noastre, am primit aprecieri verbale și multe încurajări în ceea ce făceam.

Acum putem analiza în funcție de ce am aflat de spre mica noasră copilărie ce nevoi ne-au fost satisfăcute de persoanele semnificative din viața noastră(părinții) și care nu ne-au fost satisfăcute. În funcție de satisfacerea sau nesatisfacerea lor ne-am creat diverse resurse sau răni emoționale.

Până la 7 ani este prima etapă în care tot ce am trăit, simțit și experimentat a intrat direct în subconștientul nostru și au devenit programe de funcționare. Întrebarea este: Dacă au intrat în acea perioadă și sunt niște programe autodistructive putem noi să le schimbăm, putem să vindecăm rănile emoționale care au apărut ca urmare a comportamentelor părinților noștri vizavi de noi și a nesatisfacerii nevoilor fundamentale necesare copilului pentru buna dezvoltare ulterioară?

Conform  Psihologului Hendrix Harville se pare că avem șansa să ne vindecăm cu ajutorul relației de cuplu sau parteneriatele din jurul nostrum(copii, parteneri de afaceri, colegi).

Ei acum e acum. Cum ne putem vindeca rănile interioare cu ajutorul acestor relații?

Metoda e foarte simplă: manifești spre celălalt ceea ce ai tu nevoie. În același timp este destul de grea deoarece necesită prezență conștientă, control, autoobservare și schimbare pe moment (în 7 secunde) a unei stări cu alta nou dorită pentru acel moment din prezent.

Adică dacă tu ai nevoie de afectivitate, tandrețe, răbdare, iubire în manifestare, comunicare,  manifești spre celălalt aceste atitudini chiar dacă nu le conții. Înveți cum să faci conștient și în prezent aici și acum aceste manifestări. La început veți fi stângaci, parcă nu puteți face, nu merge, dar cu tipul prin intenție,antrenament și prezență conștientă veți reuși.

Interesant este că sistemul nostru limbic (unde sunt implementate toate trăirile din copilărie și programele automate) nu face diferența dacă atunci când manifestăm tandrețe dăm altuia sau ne oferim nouă. Când te gândești să emiți iubire, comunicare sistemul limbic  secretă neurotransmițători care ne dau nouă acele stări , adică începem să simțim efectele tandreții, iubirii, comunicării libere doar dacă le manifestăm spre altul. Și așa mai departe cu toate celelalte stări pe care vrem să le conținem. Deci atunci când gândim ceva distructiv la adresa altora sistemul limbic secretă spre noi acei neurotransmițători de stres și nefericire. Ce interesant? “Fă-i altuia ce ție îți place” – este un proverb românesc. Ce adevăr conține acest proverb din punctul de vedere al secrețiilor chimice din creierului nostru.

De exemplu dacă în relația cu soțul apare o situație tensionată ca urmare a unei remarci sau critici momentane, important este să rămânem în observator și să nu intrăm în starea copilului criticat care vrea să se apere ci, să rămânem în starea de adult care în momentul prezent pot să aleg să să schimb starea tensionată în acea situație făcând ceva ce-l bucură pe soț sau transmițându-i o energie de iubire vindecătoare. Aș putea să mă întreb cine din trecutul meu se purta cu mine așa? Și vei vedea că găsești o persoană semnificativă din viața ta cu astfel de comportamente.

Dacă în relația cu copilul apare un moment tensionat în care nu ascultă ce spui ca părinte, face altfel decât i-ai transmis, etc. Se pare că astfel de situații le aduci în realitatea ta ca părinte ca să-ți vindeci unele răni din mica copilărie sau să vezi dacă le-ai vindecat. Adică ori te manifesti cu un comportament ca a unui copil care nu este ascultat – situație în care ai răni nevindecate – sau te manifești ca un adult echilibrat – situație în care ești vindecat. Vă puteți decela singuri starea în acre sunteți.

Dacă în relația cu patenerul sau asociatul de afaceri apre un moment de discordie, cum îl soluționezi? Ca un copil rănit sau ca un adult echilibrat?

Dacă în relația cu copii sau partenerul vă manifestați cu rănile activate, imediat când ați devenit conștient de faptul că ați fost în partea rănită mergeți la ei și cereți-vă iertarea. Iertarea vă ajută să deblocați acea energie pe care ați blocat-o în acel moment și să vă refaceți conectarea cerebral cu cei din jur. Iertarea vă ajută ca data viitoare când apare o situație similară – vor apărea sigur pentru că le aduceți în realitatea voastră cât conțineți acele răni – să fiți “pe fază” în acel moment și să nu mai picați în același comportament automat.

Vindecarea rănilor și soluționarea conflictelor depinde de starea ta de cunoaștere, informare, prezență și motivație. Poți intra în starea copilului rănit –așa cum ai mai făcut de mii de ori- sau alegi în acel moment prezent, să schimbi strategia , pentru că vrei, știi cum și vei intuit cum. Atunci când vrei ceva, mintea ta limitată se deschide și descarci din potențialul cuantic sau mintea celor mai evoluați oameni ce să faci ca să rezolvi ceea ce vrei.

Să fim conștienți și să vrem să vindecăm rănile emoționale, rănile copilului abuzat, respins, trădat, rușinat și vor apărea și cunoașterea, puterea și voința necesară acestui demers.

Dacă te cunoști și ai descoperit nevoile tale neîmplinite le vei împlini acum ca adult în relație cu cei din jur oferindu-le lor ce ai tu nevoie. Adică dacă tu ai nevoie de libertate le vei oferi celorlalți din jur; dacă tu ai nevoie de intimitate și tandrețe vei oferi partenerului de cuplu sau copiilor, intimidate și tandrețe; dacă ai nevoie de putere vei oferi feedback pozitiv , încurajări verbale partenerului de cuplu și copiilor, etc.

Ce interesant. Ne vindecăm rănile interioare așa cum se vindecă rănile fizice, adică din interior spre exterior și nu altfel. Exact cum mi s-a vindecat tăietura de la deget.

Mult succes în a vă vindeca rănile emoționale pentru a vă putea crea o viață extraordinară plină de pace, bucurie, iubire, liniște, înțelegere în manifestare.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

Magia vindecării copilului interior

20160604_195732De ceva timp – câțiva ani – lucrez cu vindecarea copilului interior și cu integrarea trecutului. În tot acest timp am dat deoparte praful și acum am ajuns la momentul când cred că pot vindeca acest copil ca să-mi integrez trecutul, sinele pierdut. Și pentru că atunci când te întrebi universul îți răspunde, sunt 3 luni de când am intrat profund în acest proces cu ajutorul unor informații de ultimă oră. Știm  și vehiculăm paradigma precum că: iubirea vindecă tot, schimbă tot, ajută în toate, e îndelung răbdătoare, etc. Acum am înțeles și cum se întâmplă acest lucru.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Știu că de la teorie la practică este cale lungă deoarece nu cunoaștem rațional, comportamental, atitudinal cum să facem și nici nu ne ascultăm intuiția sau sinele care ne spune ce și cum.

Așa că dragilor universul mi-a dat și informații și experiențe și cunoaștere ca să pot spune că abia acum am pus punctul pe „I” în acest proces deschis de cel puțin 10 ani. Este un proces dificil și ajungi să-l împlinești doar dacă vrei cu adevărat, cu toată ființa, cu toate eforturile și consecințele care apar.

Acum 10 zile am achiziționat o carte care mi-a atras atenția de pe site-ul unui prieten drag(Gașpar) care are titlul: Primește iubirea pe care o dorești, de Harvile Hendrix, Editura Herald. O deschid din întâmplare și citesc o frază: „Creierul nostru vechi, captiv în eternul acum și prea puțin conștient de existența lumii din afara noastră, încearcă să recreeze mediul din copilărie, iar motivul pentru care creierul vechi încearcă să reînvie trecutul nu ține de obișnuință sau de compulsie oarbă, ci de nevoia acută de a vindeca răni vechi din copilărie.”

Zic în sinea mea asta e, acum să înțeleg cum vine asta și cum se vindecă real și total aceste răni? Citesc rapid, în câteva ore o devorez apoi liniște. Realizez că prin tot ce m-am străduit până acum de fapt am făcut o părticică foarte mică din acest proces de vindecare a copilului interior. În aceeași zi mă tai la un deget, adică îmi iau pielea de pe el cu un cuțit. De obicei nu dau cu alifii, cu nimic las corpul să lucreze cum știe să se repare, așa am făcut și acum. Citeam și mă uitam la rana mea cum corpul secreta ca un fluid care a acoperit locul rănit. Citesc și înțeleg cum nimic din exterior nu poate vindeca o rană și așa apare iluminarea pe acest subiect.

Știu că creierul uman nu face distincția dintre o rană fizică și o rană emoțională și acum prin această experiență se leagă tot ce știam teoretic. Rana emoțională se vindecă tot din interior spre exterior prin dăruire și iubire. Așa cum corpul fizic din interior dăruiește spe exterior acel fluid vizibil așa și mintea noastră secretă o anumită energie din interior spre exterior pentru a vindeca o rană emoțională. Acea energie se crează prin intenție, atenție și acțiune conștientă.

Și acum haideți la treabă. Am să vă explic în linii mari ce și cum am înțeles și făcut eu și apoi fiecare căutați cartea documentați-vă, acționați și veți vedea miracolul autovindecării rănilor emoționale, adică a reintegrării sinelui pierdut și a acceptării ființei voastre divine.

În primii 7 ani din viața noastră sistemul nostru limbic înregistrează tot ce se întâmplă în afara noastră precum o cameră de luat vederi. Începând de la ce vorbesc și cum se comportă cei din jur cu noi până la cum se comportă cei din jur cu ei și cu alții și așa mai departe. Așa că imaginați-vă câți megabiți de informații avem stocate acolo?

Tot în acea perioadă avem nevoie de multă atenție și afectivitate de la cei din jur mama, tata, frați, bunci. În același timp ceilalți au și ei dreptul să-și satisfacă diverse nevoi , iar când sunt cu ei nu mai pot fi în contact cu noi cei mici și, astfel apare disconfortul la nivel mental și afectiv.

Cum cei mici așteaptă non stop atenție oare ce se întâmplă în creierașul lor atunci când adulții reprezentativi (mama și tata) nu le satisfac nevoile principale? Apar niște stări care se traduc prin: dacă nu e lângă mine cât și când vreau eu înseamnă că nu mă vede, nu sunt important, sunt urât, etc.(astea sunt cogniții explicate acum, nu gândite atunci)?

 Ca copil simțim discomfort când nu avem ce ne dorim. Atunci când ai acel disconfort, sistemul limbic intră în acțiune secretă cortizol (hormonal stresului) și uite așa de fiecare dată când mama nu e lângă tine secreția de cortizol crește, apar frici, temeri, stări de anxietate și se creează o rană emoțională.

Ok. Am creat aceste răni atunci prin acele nevoi primare nesatisfăcute, dar cum putem să le vindecăm? Am aflat în sfârșit cum. Cu ajutorul relațiilor. Se pare că nevoia principală a noastră a oamenilor este să ne dezvoltăm prin conectare, comuniune, atingere, mângâiere, comunicare cu ființe asemenea nouă. Deci asta e soluția. Bine spus dar cum facem asta când nici noi, nici cei cu care suntem nu avem cunoașterea necesară de a face asta?

Din tot ce am înțeles și cum am lucrat vă voi transmite și vouă în următorul articol. Până atunci întrebați-vă părinții – dacă mai sunt- sau rudele, cum erați când erați mici începând cu prima lună și până la 6-7 ani:

– ce vă plăcea să faceți și cum; cu cine stăteați mai mult cu mama sau cu tata; dacă plângeați mult sau nu; dacă erați bolnăvicoși sau nu; dacă atunci când vroiați ceva insiatați sau nu; dacă erați bătuți de ceilalți copii sau băteați voi pe alții; dacă vă era frică și de ce; adormeați ușor sau greu; erați curajoși sau nu; intrați ușor în legătură cu alți copii sau greu; mâncați sau făceați mofturi; etc. Mult succes

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

Înțelepciunea măsura evoluției

20160302_122813Auzim mereu în educație și conștiința socială că oamenii înțelepți sunt cei care au trecut prin viață. Parțial adevărat. Adică dacă un om a experimentat ceva și a tras ceva învățăminte și-a lărgit înțelepciunea cu trecerea timpului, cu vârsta, dar  așa cum am observat foarte mulți oameni trec prin diverse experiențe și nu învață nimic, din contra devin mai ursuzi, mai suferinzi, mai nefericiți.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

 Sigur ați meditat la această potențialitate de a fi înțelept, cum se dezvoltă și la ce ne ajută. Am găsit la maestrul Ramtha o frază cum că: “prin înțelepciune, lumina noastră interioară strălucește.”

De aici am dedus un adevăr foarte interesant  și anume: noi nu trebuie să ne expunem ca pe tarabă înțelepciunea ci prin această strălucire a luminii interioare transmitem celor din jur o stare de bine, iar aceasta indică un nivel de evoluție ridicat, o stare vibrațională mai înaltă.

După cum știți noi suntem formați din cristale lichide. Acestea cu cât ai acumulat mai multă lumină prin trăire și alegerile constructive din viață, adună mai multă lumină, apoi o reflectă în exterior firesc fără nici un efort de concentrare sau vre-un loc, om, situație care să ne activeze lumina. Ea radiază oricând oriunde pentru că o conținem.

Mai jos veți găsi câteva modalități de a câștiga conștient înțelepciune.

De fiecare dată când trecem cu brio peste o provocare și acumulăm o învățătură despre nemărginirea ființei divine, noi acumulăm lumină pentru că ne crește puterea interioară (stima de sine, încrederea în sine, iubirea de sine) și astfel   recunoaștem  și acceptăm divinitatea din noi. Cu alte cuvinte conectăm personalitatea limitată cu Sinele divin nelimitat. Prin această conectare este ca și cum ne-am pus în priză și descărcăm lumină, informații și energie cu care vom experimenta mai departe ceva superior ca frecvență.

Atunci când întâlnim o provocare și o plasăm la alții adică să o rezolve altcineva, de fapt noi, dăm puterea noastră acelei persoane și ea se hrănește din puterea noastră. Și dacă alții îți rezolvă provocările cum mai trăiești experiențe de unde să tragi învățăminte care să-ți aducă lumina prin care să strălucești?Asta înseamnă că pentru  a evolua avem nevoie să experimentăm diverse situații pentru a ne accesa mintea nelimitată, puterea divină din noi și bucuria trecerii peste un obstacol. Se spune că „Dumnezeu îți dă doar ceea ce poți duce” – așa este din această perspectivă. Dacă tu ai adus în realitatea ta o provocare poți să o treci și chiar e foarte indicat să o treci tu pentru creșterea și dezvoltarea ta. Altul o poate face foarte ușor în locul tău, dar el nu mai învață nimic iar tu ai ratat dezvoltarea înțelepciunii. Deci stagnare pentru amândoi și pentru cel care cere ajutorul și pentru cel care-l oferă. Probabil de aici este și proverbul: „Drumul spre iad e pavat cu intenții(fapte) bune”.

O altă modalitate de  a câștiga înțelepciune  este atunci când constatăm că am greșit față de cineva sau ceva, recunoaștem asta și ne corectăm(adică ne cerem iertare, facem ceva opus greșelii, ducem un dar persoanei față de care am greșit și mărturisim că am greșit) fără critică și autojudecată (atitudini de frecvență coborâtă care ne duc în trecut).

Una dintre greșelile frecvente ale oamenilor care nu și-au regăsit puterea interioară este acoperirea greșelilor sau nerecunoașterea lor prin minciună.

„Oamenii care nu se mint și nici nu mint, sunt fericiți”– Ramtha.

Un alt mod de a dezvolta înțelepciunea este atunci când învățăm și extragem un adevăr dintr-o experiență aparent mai puțin plăcută pentru personalitate.

De asemenea atunci când aveți o experiență despre care povestiți la alții că a fost rău sau negativ, îngropați înțelepciunea. Când faceți aceste remarci e semn că nu ați învățat nimic și sunteți în același punct de victimizare.

Evitați să spuneți despre o experiență că este rea ci căutați mai întâi ce ați învățat și cu ce va-ați ales din acea experiență.

Aud cursanți spunând: “această lună a fost și cu bune și cu rele”, iar eu îi întreb: „încă mai sunt rele?”- atunci îi invit să vadă ce învățături au tras din așa zise experiențele rele(negative). Unii se autocorectează și pe loc găsesc o altă formulare sau își dau seama că de fapt au aflat multe despre ei prin acea experiență.

O cursantă minunată a spus că: “a fost o lună colorată” inițial ne-am amuzat cu toții dar am realizat profunzimea răspunsului. Adică în funcție de unde a  avut energia vieții la nivelul sigiliilor, a trăit experiențe de frecvență ridicată sau de frecvență coborâtă.

Așa că o lună colorată în culori diferite indică ce lumină a acumulat în interior.Cu cât acumulezi mai multă lumină experimentând și trecând provocările create de tine cândva, lumina strălucește și tu te înțelepțești.

Prin această strălucire a luminii interioare tu de fapt crești în evoluție întâlnind oameni, momente, situații, evenimente de frecvență superioară și astfel ajungi să trăiești pe pământ într-o lume a bunăstării interioare și exterioare, într-o lume de creatori și cocreatori, într-o lume divină. Spor la lucru cu voi. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

“Tonul face muzica”

IMG_1362În ultima vreme am observat ce se întâmplă în comunicarea oamenilor și am meditat la această zicală din vechime. Este o remarcă pe care am auzit-o de multe ori și sigur ați auzit-o și voi.

Cuvântul după cum știm este o instanță cu care deschidem diverse fluxuri de conștiință la nivel cuantic și atragem atenția interlocutorului la nivel concret.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

La nivel de comunicare prin cuvânt noi transmitem o informați, o stare și o intensitate a trăirilor interioare.

Prin “tonul face muzica” înțeleg că, în spatele cuvintelor avem o anumită încărcătură energetică și informațională. Informația este transmiterea pentru nivelul  cognitiv a mesajului, iar energia este trăirea interioară a ceea ce vrem să transmitem.

Cu cât intenția cu care transmitem un cuvât este mai constructivă cu atât tonul va fi mai cald, binevoitor și deasemenea contsructiv. Cu cât intenția este mai distructivă adică să afecteze pe celălalt într-un fel sau altul (să-l facem atent că ne-a făcut să suferim, să-l facem atent că nu e corect ce  a făcut, să transmitem supărarea pe care o avem pe acea situație, moment, persoană, etc.) cu atât tonul este perceput mai distructiv.

Însăși regale Solomon spunea că “moartea și viața sunt în puterea limbii”. Adică prin cuvinte putem vindeca sau putem perturba buna funcționare a cuiva.

De aceea pentru a ne putea corecta să transmitem ce simțim pe un ton calm și binevoitor pentru binele tuturor e nevoie să lucrăm conștient cu noi, să conștientizăm că atunci când transmitem ceva sub impulsul furiei și al supărării de fapt transmitem la nivel cuantic o energie distructivă către interlocutor.

Observând acest fenomen am realizat că mulți oameni transmit o supărare veche, spre un interlocutor nou. Adică acel gen de suferință acumulată de mult timp se emite către un caz singular din prezent cu toată puterea, iar cel din față spune de multe ori că:” nu ți-am greșit atât de tare încât să te superi?”  Și are dreptate tu de fapt fiind furios reverși pe el frustrările și nemulțumirile acumulate de mult timp, adică acea energie distructivă acumulată în timp.

Căutând informații științifice despre acest fenomen am găsit Comunicarea nonvilentă a lui Marshal Rosenberg – un psiholog American care încă din anii 1960 a intros în școli training-uri legate de Comunicarea nonvioloentă.

 El spune că:” Comunicarea nonviolentă te ajută să:

  • te eliberezi de efectele experiențelor din trecut și ale condiționărilor culturale;
  • renunți la tiparele de gândire care duc la certuri, furie și deprimare;
  • rezolvi conflictele pe cale pașnică, indiferent de natura lor;
  • creezi structure sociale în care nevoile tuturor să poată fi împlinite;
  • dezvolți reații bazate pe respect reciproc, compasiune și cooperare.“

Mai jos vă voi reda schema dezvoltată de acest cercetător și vă recomand să puneți conștient cât mai mult timp în practica comunicării  de zi cu zi și veți vedea rezultatele.

Comunicarea nonviolentă(CNV)-are patru pași simpli și ușor observabili:

  1. Observarea

Ce observ(văd, aud,îmi amintesc)și nu contribuie la starea mea de bine. Când aud, văd…

  1. Sentimente

Cum mă simt(emoție sau senzație- nu gând)în legătură cu ce am observat: mă simt…

  1. Nevoi

Ce nevoi sau valori am(nu preferințe sau acțiuni concrete)și constituie cauza sentimentelor mele: …pentru că am nevoie de…

  1. Cerințe

Acțiunile concrete pe care le-aș vrea întreprinse. Ai fi dispus să…

Mult succes. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Transmiterea faptului că este un spirit măreț

IMG_15275. Transmiterea adevărului cum că este o entitate măreaţă

şi poate să creeze în libertate

Prin acest element al securizării în sfârşit adolescentul merge spre adultul care poate părăsi cuibul părinţilor cu toate instrumentele la „purtător”.

Important pentru el este să primească prin explicaţii, informare şi comportamentele noastre vizavi de acţiunile şi manifestările sale, adevărul că este o entitate, o fiinţă măreaţă şi că are toate instrumentele necesare creării unei vieţi minunate.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Este important să-l ajutaţi să conştientizeze că nimeni nu-i pune în traistă, că nimeni nu-l salvează din exterior şi că nimeni nu poate face ceva în locul lui. Poate avea tot sprijinul şi susţinerea din partea dumneavoastră dar experienţa o va trece el. Îi puteţi da exemple logice din viaţa de zi cu zi: nimeni nu poate mânca în locul tău şi tu să te saturi, nimeni nu poate merge la toaletă în locul tău, nimeni nu poate dormi în locul tău şi tu să te simţi odihnit, aşa cum nimeni nu poate creşte un neuron în creierul tău sau nu poate crea o conexiune neuronală fără aportul tău prin concentrare, atenţie şi focalizare.

De aceea e foarte important să cunoască aceste adevăruri deoarece asta îl va ajuta să-şi de-a seama de responsabilitatea pe care o are pentru a trăi o viaţă extraordinară. Aceste informaţii îl fac să conştientizeze că doar el prin exeperimentare îşi poate activa potenţialul creator şi astfel nu se va mai lăsa păcălit că cineva din exterior poate învăţa pentru el, poate experimenta în locul lui, poate merge la un examen pentru el, sau poate lua decizii de viaţă legate de profesie, iubire, întemeierea unei familii, conceperea şi naşterea unor copii, etc.

Libertatea de creaţie vine din asumarea responsabilităţii că tu eşti creatorul realităţii tale. Tânărul june conştientizând acest lucru va dori să fie liber, adică cu puterea la el, pentru că această caracteristică a libertăţii este extrem de activă în adolescenţă.

Atât timp cât o activează, o interiorizează şi ajunge să o conţină va fi un adult dornic de viaţă, de a trăi frumos, de a se bucura de ceea ce face, într-un cuvânt, de a aduce spiritul să dezvolte materia.

Daţi-le voie să-şi manifeste măreţia în libertatea de manifestare, ştiind că au sprijinul şi susţinerea voastră ca părinţi.

(Sfârșit)

Aprecierea eforturilor depuse de adolescent

IMG_15164. Aprecierea eforturilor depuse de adolescent pentru consolidarea atitudinilor în formare

După ce i-ai transmis încrederea ta că poate face multe, în ecuaţia securizării apare necesitatea aprecierii pentru eforturile făcute, pentru zbuciumul pe care l-a depăşit, pentru implicarea cu toată fiinţa în evoluţia sa conştientă sau inconştientă.

Autor articol: Psiholog Niculina Ghoerghiță

După cum ştiţi încă de când sunt mici copiii vor să fie apreciaţi după fiecare activitate sau acţiune făcută, indiferent de efortul depus.

În momentul când au ajuns adolescenţi, fiind o altă etapă, au aceeaşi nevoie doar că nu o mai verbalizează ca atunci când erau mici prin cerinţe de genul: mama (tata) îţi place?, am făcut bine?, etc.

Acum adolescent fiind, nu mai pune astfel de întrebări simple, ci te ia prin învăluire povestind despre ceva care aparent nu are legătură cu situaţia. Aici acea prezenţă conştientă despre care am vorbit mai sus îşi are un rol major. Pe el nu-l mai poţi duce cu zăhărelul pentru că şi-a dezvoltat mintea şi simte diverse şi e nevoie ca aprecierea să fie reală.

Are o nevoie maximă de a-i aprecia eforturile pe care le face când lucrează cu el pentru a-şi crea o atitudine sau alta.

De exemplu când învaţă nu-l verificăm mereu, dar atunci când o facem pătrundem în profunzimea mecanismului de gândire. Adică nu-l evaluăm cum a memorat un paragraf sau un proiect, ci căutăm mai departe ce a înţeles din acel material, cum vede diferit acel conţinut, cum îl poate transpune în viaţa de zi cu zi, etc.

Iar aprecierea vostră devine ca un balsam pentru consolidarea genialităţii lui.

Are mereu nevoie de apreciere legată de genialitatea sa, capacitatea de iubire, capacitatea de înţelegere, capacitatea de a se descurca pe propriile puteri, etc.

(Va urma)

Încrederea că şi el poate

IMG_1494

3. Încrederea că şi el poate

Aşa cum copilul de mic are nevoie să-i arătăm încrederea noastră, atunci când face diverse acţiuni, la adolescent această necesitate este şi mai pregnantă. Asta deoarece acţiunile adolescentului încep să semene cu ale adultului şi are nevoie de aprobarea că ceea ce face este bine şi în acord cu perioada adultă. Transformările din el sunt atât de mari încât se simte în permanenţă pe nisipuri mişcătoare.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Atunci când părintele are încredere în adolescent, ceea ce face devine atitudine şi consolidează nisipul sub forma unei cărămizi ca bază pentru o viaţă minunată.

O modalitate foarte uşoară de a-i dezvolta atitudinea încrederii în sine este să-l implici în treburi domestice, făcând împreună activităţile respective şi nu punându-l doar pe el (ea).

Încrederea în Sine este unul din stâlpii Stimei de Sine. Acesta este motivul pentru care tânărul are nevoie să audă cât mai des: „am încredere în tine că… (vei putea face cutare sau cutare; că eşti destul de puternic să te vindeci, să rezişti la diverse, etc)”. Aceste exprimări a încrederii trebuie să fie congruente cu ce credeţi cu adevărat despre el. Dacă una credeţi în interior şi alta exprimaţi în exterior, el nu va simţi consistenţă în ceea ce spuneţi şi de obicei se face mai mult rău.

Un aspect important în a-l securiza să aibă încredere în el este să vă asiguraţi că aveţi încredere în dumneavoastră. Dacă nu aveţi încredere în voi nu veţi putea să-i transmiteţi că el poate avea încredere în el. Vă voi sugera mai jos un exerciţiu de lucru cu dumneavoastră şi câteva afirmaţii prin care să vă vindecaţi, pentru ca mai apoi să-i puteţi transmite şi lui acea încredere.

Exerciţiu cu oglinda:

Acest exerciţiu presupune să vă uitaţi în oglindă privind ochi în ochii dumneavoastră.

După ce v-aţi identificat ochii, vă spuneţi cu voce tare, ca şi cum mama şi tatăl vostru (pe care-i conţineţi genetic) vă spun prin ochi următoarele propoziţii care vă vor ajuta să vă umpleţi golul interior, astfel încât să vă creşteţi nivelul stimei de sine. Acestea sunt:

 „Te iubesc….(numele dumneavoastră);

Te respect…

Te apreciez…

Te accept …

Am încredere în tine…

Spunând acestea cu voce joasă, mai coborâtă, cu credinţă şi focus maxim, vă veţi creşte încrederea în dumneavoastră, ceea ce va duce la o transmitere a încerederii în şi pentru adolescentul vostru.

Faceţi aceste exerciţiu timp de 21 de zile, de 3 ori, o dată pe zi. Din practică am observat că se întâmplă cu adevărat ceva la nivel profund în transformarea unei atitudini sau a alteia lucrând ca mai sus.

În tot acest timp de 21 de zile, spuneţi cu voce tare sau scrieţi de 7 ori pe zi afirmaţiile:

  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea încrederii în Sine.
  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea respectului de Sine.
  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea acceptării de Sine.
  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea aprecierii de Sine.
  • Eu sunt dintotdeauna manifestarea iubirii de Sine.

Prin această disciplină veţi consolida aceste atitudini la nivel cerebral, veţi crea acele holograme în corpurile din jurul vostru care conţin aceste informaţii şi vor deveni atitudine în manifestările şi comportamentul vostru.

Pe scurt, puteţi să-i daţi adolescentului din realitatea voastră ceea ce conţineţi în voi şi manifestaţi prin comportamente în exteriorul vostru.

Fiţi voi ceea ce vreţi să fie şi ei.

(Va urma)

Acceptarea transformărilor adolescentului

IMG_12992.Acceptarea transformărilor pe care le testează şi integrează adolescentul

Aici rolul părintelui este fenomenal în a-l ajuta pe tânăr să devină un adult responsabil, matur sau un adult iresponsabil, imatur. Atunci când părintele acceptă că adolescentul nu mai este un copil, începe să-l trateze ca atare şi îndrumarea spre dezvoltarea sa este de o necesitate covârşitoare.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

În această perioadă toţi am trecut prin transformări majore iar ei vor trece de obicei prin aceleaşi tipuri de transformări. Acestea sunt de la:

  • corpul fizic – creşterea organelor genitale, a muşchilor, schimbarea timbrului vocii, apariţia coşurilor (datorită modificărilor hormonale), etc;
  • corpul emoţional – prin nevoia de relaţionare, apariţia senzaţiei de excitare la intrarea în rezonanţă cu un tânăr de sex opus, dorinţa de a fi observat de cei de sex opus, nevoia de a fi valorizat de cei de vârsta lor, etc;
  • corpul mental – prin nevoia de a face lucrurile diferit faţă de adulţi, de a descoperi lucruri noi, să le integreze, să ia decizii şi să se descurce singuri, etc.

Ca adult, când ştii că aceste transformări au loc şi sunt fireşti, vei fi prezent să îi explici prin ce transformări va trece şi cum să le depăşească pe fiecare structură.

Pentru corpul fizic de exemplu, atunci când îţi arată că i-a ieşit un coş nu îl sperii sau îi spui că va arăta aiurea şi că lasă urme pe faţă, ci îi explici că acestea sunt normale pentru vârsta asta, vor mai apărea dar vor trece imediat, corpul se va echilibra şi că nu e nevoie să se îngrijoreze. Îi explici cum să-şi facă toaleta mai des, cum să se îngrijească în aşa fel încât corpul să se cureţe imediat de anumite reziduuri care apar, etc.

Prin aceste explicaţii (atenţie, nu obsesiv) îi arăţi că eşti prezent lângă el şi că accepţi aceste transformări şi că îl vei iubi chiar dacă uneori e mai roşu pe faţă, sau transpiră mai abundent, sau că îi miros picioarele mai puternic în anumite momente, etc.

Pentru corpul emoţional de exemplu, atunci când îl vezi grăbit să facă ceva, să sune pe cineva, să se întâlnească cu cineva (de sex opus de obicei) şi nu mai aude, nu mai este atent la ce i-ai spus tu, nu începi să-l mustri sau să-i reproşezi diverse.

 El se va simţi acceptat dacă tu ca adult într-o stare de pace şi linişte interioară (pe care o capeţi lucrând cu tine şi fiind în observator mereu) îi mai repeţi odată ce i-ai spus mai înainte şi îl aduci frumos în prezent, punându-l să repete ce i-ai spus şi astfel îl ajuţi să iasă din acel moment de explozie hormonală care-l duce în emoţii dezorganizate.

 El (ea) va depăşi acel moment de debusolare, va face ce vroia şi mai înainte, dar mai relaxat şi detaşat. Prin acest gen de comportament ca părinte, îl ajuţi să-şi creeze o atitudine de observator, să se autoechilibreze singur şi să fie stăpân pe emoţiile sale.

Pentru corpul mental, atunci când cere diverse explicaţii sau dezvoltări conceptuale a ceva ce nu înţelege, laşi toate treburile care nu necesită atenţie urgentă şi îţi dedici câteva momente prin atenţie totală spre el ca să îi explici. Acele explicaţii de care are nevoie într-un moment sau altul, pentru el sunt de fapt ca nişte cărămizi prin care îşi clădeşte mintea în armonie cu emoţiile şi corpul fizic.

Este foarte important ca părintele sau adultul de lângă el să-l ajute să-şi accepte transformările şi să le integreze ca făcând parte din evoluţia şi menirea sa.

(Va urma)

« Older Entries Recent Entries »