Archive for Sfaturi utile

Legile Frumoase (Belagine) de la daci ramase (II)

Legile Frumoase    ……………………………………………………………………………..

  1. Gândul înţelept, ieşit din lumina sufletului, trebuie urmat de vorbă şi faptă pentru ca el să se împlinească.
  2. Urmaţi lumina sufletului din voi, iar dacă o daţi şi altor oameni ea nu se împuţinează, ci străluceşte şi mai tare.
  3. Mintea cea ascunsă (sinele de jos), mintea cea cu care eşti treaz (sinele de mijloc) şi mintea sufletului (sinele de sus), sunt tărâmurile în care omul trăieşte.
  4. În Acum se află toată puterea vieţii. Puterea lui Acum depinde de puterea conştiinţei prezentului. Fiinţele există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Schimbând gândul Acum se schimbă şi realitatea prezentului şi pasul următor către viitor.
  5. Puterea omului vine întotdeauna dinăuntrul său şi tot ceea ce creează omul este rezultatul folosirii puterii sale lăuntrice.
  6. Prin manifestarea atenţiei (năzuinţei) către trecut trăim în trecut, pe când folosind-o spre viitor trăim în viitor; dar când atenţia are direcţia către prezent, numai atunci trăim cu adevărat realitatea.
  7. Oamenii se deosebesc esenţial prin puterea minţii fiecăruia dintre ei.
  8. Frica paralizează puterea omului.
  9. Vinovăţia slăbeşte energia omului şi-i năruie viaţa.
  10. Să nu cazi în patimi, să-ţi înfrânezi pornirile cele care te ostoiesc de vlagă.
  11. Dumnezeu creează cu înţelepciune din iubire. Iubirea, pasărea cu aripi de foc, este taina vieţii.
  12. A iubi înseamnă a fi în Dumnezeu şi a fi fericit, căci iubirea este măsura fericirii şi intensitatea de a trăi.
  13. ………………………………………….

Legile Frumoase (Belagine) de la daci ramase

20140418_145415

Redau mai jos câteva din legile frumoase, rămase de la Străbunii noștri Daci pentru a ne ghida spre o viață magnifică. Cu drag spre folos

„…………………………………………………………………………………………………………………………

1. Lumea care se vede şi cea care nu se vede este rezultatul intersecției lumilor create de toate mințile ființelor din acel spațiu.

2. Oricine poate să cadă în cursul vieții, dar cei înțelepți se pot ridica iarăşi prin puterea minții lor.

3. Dacă tu poți crede, toate-i sunt cu putință celui care crede.

4. Ființele se deosebesc esențial prin puterea minților lor.

5. Cât priveşte îngrijirea de sine, a minții şi a trupului, trebuie să o dăm în primul rând spiritului şi atunci şi capul şi restul trupului deopotrivă or s-o ducă bine.

6. Fii responsabil de faptele tale.

7. Fă faptele bune cu discernământ şi vei rămâne în lumina spiritului.

8. Omul este propriul său stăpân.

9. Frumusețea vieții tale să ți se arate pe chip.

10. Zâmbetul pe buze să-ți vină din inimă.

11. Priveşte înainte, căci acolo îți este direcția de mers.

12. Fii activ cu sufletul, cu mintea şi cu trupul. Aşa ființa îți va dăinui în bună stare.

…………………………………………………………………………………………………………………………”

 

 

Despre libera vointa (de sf. Ioan Gura de Aur)

20140223_220945“Voinţa liberă este aceea care ne îndrumează. Noi nu suntem, cum cred unii, la îndemâna soartei.

În limitele a ceea ce voim şi a ceea ce nu voim, se află, pentru noi, binele şi răul.

De aceea Dumnezeu ne-a făgăduit împărăţia Sa – şi ne-a pus sub ameninţarea mâniei Sale. N-ar fi făcut aceasta cu nişte fiinţe care stau înlănţuite de trebuinţă. Şi la o întâmplare şi la cealaltă. El plăteşte faptele ce săvârşim cu deplin cuget. N-ar fi statornicit legi, n-ar fi dat sfaturi, dacă am fi fost legaţi în lanţuri de soartă.

Dar cum noi ne aflăm liberi şi stăpâni, deplini, pe voia noastră -cum ne înrăutăţim prin nebăgarea noastră de seamă – şi ne îmbunătăţim prin vegherea noastră, Dumnezeu a pregătit această tămăduire: făcându-ne să ne temem de pedeapsa sa şi să nădăjduim către împărăţia Sa; ne dojeneşte şi ne înţelepţeşte. Dar nu sunt numai aceste temeiuri, ci chiar purtarea noastră ne dovedeşte că viaţa nu ni-i îndrumată nici de soartă, nici de noroc, nici de graiurile horoscopului, nici de mersul stelelor pe cer.

Dacă tot ce se petrece ar atârna de aceste temeiuri, de ce baţi pe slujitorul tău dacă ţi-a furat ceva? De ce duci pe femeia ta adulteră în faţa judecătorului? De ce te ruşinezi când faci ceva ce nu trebuie? De ce nu suporţi vorbele de dojana, iar dacă cineva îţi atribuie numele de beţiv, destrăbălat, stricat sau altul asemenea, de ce grăieşti că aceasta este o ocară?

Dacă aceasta n-ai săvârşit-o cu voie deplină, dacă aceasta nu-i temei de dojana, atunci nici ce-a fost zis nu-i o ocară… Din clipa când dojeneşti pe cei ce greşesc, sau te ruşinezi c-ai făcut rău şi cauţi sa-l acoperi, sau vezi ocară în dojanele ce ţi se fac pentru aceasta, ai şi recunoscut că faptele noastre nu sunt înlănţuite de soartă, ci că sunt vrednice de demnitatea pe care le-o dă voia cea liberă.

Cu cei care în adevăr au săvârşit ceva din constrângere, peste voia lor, se cade să fim mărinimoşi. Dacă un om stăpânit de un diavol ne sfâşie veşmântul sau ne loveşte, -nemulţumiţi că nu-l putem deloc pedepsi, avem pentru el milă şi îndurare. De ce? Pentru că fapta lui nu-i lucrarea voii libere, ci a asupririi diavolului.

Aşa fiind, dacă şi celelalte greşeli ar fi ieşite de sub apăsarea soartei, s-ar cădea să le iertăm…

De vom invoca întotdeauna soarta, totul va fi amestec în lucrurile acestei lumi. Nu va fi nici virtute, nici viciu, nici arte, nici legi – şi nici altele acestora asemănătoare. La ce bun să ne îngrijim atâta de tare când suntem bolnavi; să cheltuim bani, să chemăm doctori, să primim leacuri, să ne înfrânăm pofta şi să alungăm dorinţele?

Dacă de soartă atârnă sănătatea şi boala, zadarnice sunt cheltuielile, zadarnice cercetările doctorilor, zadarnice toate opririle care ni le pun ei. Dar nu, şi aici ca şi mai sus, se arată adevărul: nimic din toate acestea nu-i de prisos. Dreptatea se arată şi cu privire la această vorbă, soarta. Treburile omeneşti nu se află sub supunerea trebuinței, ci, precum spuneam, totul este aici luminat de demnitatea pe care o dă voia cea liberă…”

 

Revelația este un dar

Da-ti voie sa fii!

Revelația este un dar “O revelație este o modificare neașteptată a felului în care privim lumea. Vine fără nici o avertizare și nu e ceva ce credem, de aceea este complet neașteptată. E un dar”, declară Gary Klein, psihologul autor al cărții: ”Cum să vezi ceea ce alții nu pot: moduri remarcabile de a avea revelații”pentru “Huffington Post”.

Psihologul ne dă cinci ponturi despre revelații și despre cum poți să ai cât mai multe moment “evrika!”

În viața ta:

1. Fii curios!

Curiozitatea este cel mai bun mod de a ajunge în miezul lucrurilor. Lipsa de înțelegere, lipsa revelațiilor vine, în special, dintr-o stare de spirit pasivă și dezinteresată: Curiozitatea este un motor al revelațiilor. Cei care au revelații văd, de fapt, ceva puțin defazat și în loc să ignore, devin curioși. “Curiozitatea ne ține mintea în priză și ne face să vrem să rezolvăm implicațiile”, spune Klein.

2. Lasă-ți mintea să viseze

Un studiu din 2012 a descoperit că visatul cu ochii deschiși, deși este o activitate pasivă, implică o activitate cerebral intensă. În timpul acestor vise cu ochii deschiși, mintea poate face legături imediate și uimitoare. Cercetătorii atribuie acest fenomen faptului că visatul cu ochii deschiși este strâns legat de abilitatea de ați aminti informații care există, dar sunt uitate din cauza distragerilor. Ultimele studii au descoperit și că visatul cu ochii deschiși presupune aceleași procese cerebrale necesare în imaginație și creativitate.

3. Fii atent la coincidențe

Fii mai alert la anomalii și nu încerca să le explicit imediat doar ca să te simți bine., ne sfătuiește Klein. Oamenii tind să ignore coincidențele sau să nu le ia în serios. Deseori sunt, într-adevăr, fără importanță, dar să cauți coincidențe este un mod de a face conexiuni surprinzătoare.

4. Fii atent la contradicții.

Revelațiile pot avea loc și atunci când întâlnim idei fără sens pentru noi. O altă cale pentru a avea “epifanii” este să pui la îndoială contradicții. Curiozitatea ne face să ne punem întrebări, dar contradicțiile ne fac să ne îndoim, să punem sub semnul întrebării faptele.

“Avem tehnici minunate de a explica orice lucru care iese din normal. Contradicția ne poate conduce la o revelație doar atunci când o luăm în serios și o cercetăm un pic”, adaugă Klein.

5. Nu lăsa revelația să treacă peste tine

“Am dat peste mulți oameni care, fiind stresați, au descoperit lucruri uimitoare. Ar trebui să fim mulțumiți de situațiile limită: ne forțează să avem cele mai bune idei”, spune Klein.

Starea de urgență îi face pe oameni să se uite la lucruri pe care, în mod normal, le-ar ignora. Klein denumește această situație “disperare creatoare”, conchide “Huffington Post”.

Cele patru legaminte

Cele patru legaminte

Cele patru legaminte1. Fiți impecabili(e) în tot ceea ce spuneți.
Rostiți numai adevărul. Spuneți numai ceea ce gândiți.
Nu folosiți cuvintele pentru a vă critica pe sine sau pentru a bârfi pe cei din jur. Folosiți-vă de puterea cuvântului pentru a răspândi adevărul și iubirea în lume.
2. Nu luați nimic la modul personal
Cuvintele și actiunile celor din jur sunt doar o proiecție a propriei lor realități, a visului lor personal. Dacă vă veți imuniza în fața opiniilor și a acțiunilor celorlalți oameni, veți evita foarte multă suferință inutilă.
3. Evitați să faceți presupuneri inutile
Descoperiți curajul de a pune întrebări și de a exprima ceea ce doriți cu adevărat. Comunicați cât mai clar cu putință cu ceilalţi oameni, pentru a evita astfel neînțelegerile, tristețea și suferințele inutile. Acest legământ este suficient în sine pentru a vă transforma radical viața.
4. Faceți întotdeauna tot ce vă stă în putere
Potențialul maxim al omului se schimbă în fiecare moment. De pildă, într-un fel veți reacționa atunci când sunteți sănătos și în altfel atunci când sunteți bolnav. Indiferent de circumstanțe, faceți întotdeauna tot ceea ce vă stă în putere și veți evita astfel auto-acuzațiile, abuzul de sine și regretele.” {Don Miguel Ruiz}

Ziua buna se cunoaste de dimineata

Ziua buna se cunoaste de dimineata

Ziua buna se cunoaste de dimineataAcest proverb românesc ne indică faptul că, încă de dimineață, tu îți creezi ziua, conștient sau nu. Vă voi expune aici cum facem asta.

De dimineață ne stabilim ce va fi peste zi în funcție de fluxul de conștiință în care ne-am trezit. Noi, seara când ne culcăm, în funcție de ultimul gând conștient care trece prin creierul nostru, vom intra pe un flux de conștiință sau pe altul. Fluxurile sunt de frecvențe diferite. De exemplu, dacă mă gândesc la ceva constructiv, ceva care mă face să mă simt bucuros, voi intra pe un flux de frecvență înaltă, creierul meu va lucra toată noaptea să-mi imprime acea frecvență iar dimineața, când mă trezesc, mă simt fericit, bucuros, aparent fără nici un motiv exterior. Adică am ieșit din dependența de emoții.
Dependența de emoții apare când eu aștept un stimul exterior, care să declanșeze în mine anumite comportamente sau stări. Dacă m-am trezit pe un flux de conștiință în care trăiesc o stare de bine, toată ziua va fi asemenea!

Sigur vi s-a întâmplat cum mi s-a întâmplat și mie să mă trezesc bucuroasă fără motiv, apoi să fac diverse activități pe care le amânam sau nu-mi găseam timp să le fac, să creez ceva care, prin însăși activitatea respectivă, mi-a amplificat starea de bucurie și astfel toată ziua a fost o bucurie. Și opusul este valabil. Nu-l mai dezvolt ca să nu intrăm într-un astfel de flux de conștiință. Deci, ziua bună se cunoaște de dimineață.

Dați-vă voie să fiți observatorul conștient al stărilor, atitudinilor și comportamentelor voastre. Astfel vă veți cunoaște, veți ști unde și cum să acționați pentru a  avea o viață minunată.

Din iubire și cunoaștere pentru iubire și cunoaștere,

Niculina

Încrederea trezește tot ce este divin la alții

Increderea

Increderea“Bănuielile, neîncrederea, îndoiala sunt forțe distructive…

Când bănuiți pe cineva, fără a vă da seama, îl împingeți să facă ceea ce bănuiți…

Cum v-am spus de mai multe ori, trebuie să ținem cont de faptul că ființa umană posedă doua naturi: o natura superioară (Sinele Divin) și o natură inferioară (personalitatea – ego-ul), și efectele pe care le produceți asupra unei ființe depind deci de forțele pe care le treziți în una sau alta din aceste două naturi.

Atunci când emiteți bănuieli asupra cuiva, vă legați de natura sa inferioară, și nu numai că o întăriți, dar primiți de la ea curenți și, într-o zi, veți avea aceleași defecte și slăbiciuni ca și cel asupra căruia ați fost pornit. Dacă vă ocupați continuu de defectele altora, deschideți în voi înșivă o poartă pentru a le lăsa să intre și, prin această manieră de a acționa, vă întârziați propria evoluție…

Este un fenomen magic, este foarte simplu. Și contrariul este valabil, de asemenea. Dacă vă veți decide să vă gândiți doar la virtuțile cuiva, vă legați de virtuțile sale, de spiritul său, fie că o știe, fie că nu, se vor stabili legături și curenți între el și voi și, într-o zi, veți ajunge să aveți calitățile sale.

Când vom cunoaște această lege mare a schimburilor, a osmozei, a fuziunii, vom înțelege că trebuie să încetăm să ne legăm de slăbiciunile altora și, din contra, va trebui să căutăm ființe foarte evoluate pentru a avea schimburi cu ele. Astfel lucrează cei ce sunt inteligenți. Ceilalți, care sunt biete creaturi slabe, ignorante, stupide, nu se înverșunează decât asupra defectelor altora, asupra urâțeniei altora, fără a ști ce îi așteaptă…

Trebuie să încetați să mai trăiți cu îndoieli, bănuieli. Vă imaginați că eu trăiesc cu îndoieli? Nu, de la început eu lucrez cu certitudine și încredere, le dau credit oamenilor. Eu știu că multi oameni sunt ignoranți pentru că nu vor să știe mai mult, dar știu că, dacă le dau un mic capital, simbolic vorbind, ei vor putea să-și deschidă un mic “boutique” și să câștige atâți bani încât să-mi dea după aceea înapoi acest capital, iar apoi vor putea chiar să-i ajute pe alții.

Deci, și ei vor putea să le dea credit altora pentru a se putea redresa și ieși din dificultăți. Dacă Dumnezeu nu ar da credit oamenilor, niciunul dintre ei nu ar putea subzista. Și eu mă străduiesc să acționez ca și Dumnezeu. Mulți oameni au venit după mine, eu vedeam că sunt doar bieți oameni cumsecade, dar le-am acordat încredere; unii au lucrat, au învățat, și acum îmi dau înapoi din ceea ce le-am dat.

Dacă nu le-aș fi dat credit, bieții de ei, s-ar fi chinuit etern.

Fără încredere, nimic nu poate să meargă… Încrederea este absolut necesară pentru ca totul să funcționeze. Dacă voi credeți că, atunci când privesc anumite persoane, eu nu văd slăbiciunile care sunt acolo, marcate pe fetele lor, vă înșelați!

Eu dau credit la toată lumea, acesta este secretul meu. Grație acestei încrederi, am reușit să fac ceva. Încrederea trezește tot ceea ce este divin la alții.” {Maestrul O.M.Aivanhov}

În ziua în care m-am iubit cu adevarat

Iubirea de Sine

Iubirea de SineÎn ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc.

Astăzi, știu că aceasta se numește… Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, știu că aceasta se numește… Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală, ca ființă divină.

Astăzi, știu ca aceasta se numește… Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …

Astăzi, știu că aceasta se numește… Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic… Persoane, situații, tot ceea ce îmi consuma energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, știu că aceasta se numește… Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.

Astăzi, știu că aceasta se numește… Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate și mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.

Astăzi, am descoperit… Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul și să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Și aceasta se numește… Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că rațiunea mă poate înșela și dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

Şi toate acestea înseamnă… Să știi să trăiești cu adevărat.

                                                                       

Charlie Chaplin,  aprilie 1959

 

« Older Entries Recent Entries »