Plasticitatea cerebrală şansa evoluției și longevității noastre

creier_07Oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă pentru prima oară în istorie ”plasticitatea” extraordinară a creierului – capacitatea lui de a se reinventa permanent. Toţi cei care trăim astăzi suntem beneficiarii acestei noi cunoaşteri care ne ajută să ne schimbăm convingerile şi credinţele limitative expuse până acum.

Din cercetările efectuate până acum am descoperit nişte informaţii minunate, care susţin ceea ce spun la cursurile de dezvoltare personal şi spirituală pe care le-am creat, şi le transmit cu drag celor interesaţi. Vreau să vă împărtăşesc în acest articol ceea ce am descoperit pentru a vă ajuta să înţelegeţi importanţa păstrării creierului sănătos şi activ.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă

Investigaţiile recente asupra creierului prin RMN (rezonanţă magnetică nucleară), CT (computer tomograf), SPECT (tomografie computerizată cu emisie fotonică unică – măsoară activitatea circulatorie cerebrală şi tiparele metabolismului), îl înfăţisează ca o imensă complexitate de celule în continuă schimbare şi dezvoltare, un organ viu miraculos ce răspunde la influenţele externe şi interne. Neurologii ştiu acum că, creierul este un organ de o plasticitate cerebrală uimitoare, nelimitată, este dinamic şi în continuă schimbare. Savanţii care utilizează imaginile creierului au constatat că, cu cât fluxul sângelui şi cantitatea de glucoză consumată sunt mai mari cu atât creierul este mai activ.

Creierul nostru se menţine activ în funcţie de:

  • activităţile mentale (intelectuale, concentrări, focus, vizualizări, meditații;
  • activităţile fizice (alergat, bicicletă, mişcare în general);
  • alimentaţie (fructe şi legume superoxidante, grăsimi specifice creierului (omega 3 și omega 6)).

Bruce McEwen, un renumit cercetător în domeniul creierului din New York, spune că: „Cel mai important este să înţelegem că creierul este mereu în schimbare şi dezvoltare”. Dacă înţelegem acest lucru vom privi cu mai multă atenţie şi responsabilitate ce introducem în creier atât prin gândurile, activitățile și alimentaţia noastră.

Primele cercetări din biologia creierului au dovedit natura mereu schimbătoare a acestui organ: celulele cerebrale produc în mod continuu dendrite şi activează receptorii acestora, dau naştere unor noi sinapse, sau joncţiuni de comunicaţii, şi modifică esenţa amestecului neurotransmiţătorilor care stimulează activitatea cerebrală.

Câteva explicaţii de bază, necesare pentru înţelegerea procesului plasticităţii cerebrale despre celula nervoasă.

În centrul memoriei, intelectului, sentimentelor, stărilor de a fi şi identităţii noastre se află celule nervoase, numite neuroni.

Un neuron este o creaţie unică dotată cu un nucleu şi un corp mic, rotund din care izvorăşte o reţea complexă de ramificaţii nervoase, numite dendrite, şi o singură fibră nervoasă lungă numită axon. La suprafaţa dendritelor există nenumăraţi receptori care primesc semnale de la alţi neuroni. Semnalele străbat ramurile dendritelor, ajungând la corpul celulei unde informaţia este prelucrată şi apoi predată axonului pentru a fi transmisă altor neuroni, prin conexiunile dendritice. La capătul axonului se găseşte un terminal de stocare cu mici saci plini de subsatnţe chimice numite neurotransmiţători. Când aceştia sunt eliberaţi mesajele sunt transmise prin joncţiunile sau sinapsele din capătul axonului unei celule și receptorilpr specifici ai acesteia. Fiecare neuron are mii de sinapse, putând comunica astfel cu alte sute de mii de neuroni în câteva microsecunde. Logic, cu cât o celulă nervoasă are conexiuni sau sinapse şi dendrite mai multe şi mai bune, cu atât capacitatea ei de a transmite mesaje şi de a prelucra informaţii este mai mare. Aceasta se traduce printr-o inteligenţă superioară – analiză, sinteză şi descoperirea soluţiilor mai rapidă, şi o funcţionare mintală mai bună – capacitate mai mare de concentrare. Deci ne putem crea mai multe conexiuni-sinapse, dendrite şi activează receptorii specifici prin alimentaţie, activitate mintală şi fizică atentă şi conştientă.

Ce sunt neurotransmiţătorii şi ce fac ei.

Neurotransmiţătorii sunt nişte substanţe chimice (până acum au fost identificaţi 50) sunt cele ce definesc, într-o bună măsură cine suntem în fiecare microsecundă a vieţii noastre.

creier_02Trecând în goană de la un neuron la altul, neurotransmiţătorii trasează magistrale biochimice ce poartă fiecare gând şi sentiment prin vasta reţea de neuroni ai creierului. Fără neurotransmiţători, luminile din creier s-ar stinge; ele constituie sistemul de electrificare biochimică al creierului nostru. Sunt esenţa memoriei, inteligenţei, creativităţii şi bunei dispoziţii.

Pe la sfârşitul anilor 1970 un grup de cercetători de la Institutul de Tehnologie Massachusetts, au înţeles pentru prima oară că anumite componente ale alimentelor ar putea acţiona asupra neurotransmiţătorilor, provocând modificări în comportamentul şi în activitatea cerebrală. Cu timpul s-a desprins o concluzie radicală şi anume că, tipul de neurotransmiţători produşi şi eliberaţi de neuronilor şi destinaţia lor finală în creier depind substanţial de ceea ce mâncăm. De aici faptul că mâncarea este un element important în reglarea activităţii creierului.

Raţionamentul decurge astfel: celulele cerebrale au nevoie de anumite subsatnţe nutritive ca materie primă pentru producerea diverşilor neurotransmiţători.

De exemplu, celulele cerebrale au nevoie de triptofan, un aminoacid din alimente, pentru a crea în scurt timp serotonina, mesagerul bunei dispoziţii.

Serotonina influenţează practic fiecare aspect al vieţii creierului contribuind la determinarea dispoziţiei, a nivelului de energie, a memoriei şi a viziunii optimiste asupra vieţii.

„Dispoziţia cuiva este ca o sinfonie, iar serotonina este asemenea baghetei dirijorului”- James Stockard

Ce e important de reţinut de aici, este faptul că compoziţia neurotransmiţătorilor şi biochimia lor funcţională sunt în continuă schimbare – şi în parte această schimbare depinde de ceea ce mâncăm şi de ceea ce facem.

După 35 de ani de cercetare de pionierat asupra naturii creierului Dr. Marian Diamond (University of California), poate declara acum cu deplină siguranţă că „Creierul îşi poate hotărâ propriul destin” – uimitoare informaţie. Ce ziceţi?

Acum se ştie că celulele cerebrale pot creşte noi dendrite şi noi sinapse, formând noi reţele neuronale – de comunicaţie – la orice vârstă.

Dr. Rissell L. Blaylock (University of Mississippi) spunea că “Procesul prin care creierul este modelat şi chiar remodelat este numit plasticitate. Aceasta înseamnă că, creierul se modifică şi se repară singur în mod constant… Ştim acum că până şi creierele adulţilor se află în continuă schimbare şi remodelare.“ – oamenii de ştiinţă, cercetători de zeci de ani au descoperit, acceptat şi transmis această informaţie eliberatoare. Să vă fie de folos. Cu drag (Va urma)

2 comments

  1. Irina says:

    Foarte interesant articolul, Multumesc 🙂
    Ar fi interesant sa completati articolul si cu alimentele care ne ajuta sa ne mentinem creierul tanar si o stare de buna dispozitie.

  2. mihaela says:

    “Fiecare neuron are mii de sinapse, putând comunica astfel cu alte sute de mii de neuroni în câteva microsecunde. Logic, cu cât o celulă nervoasă are conexiuni sau sinapse şi dendrite mai multe şi mai bune, cu atât capacitatea ei de a transmite mesaje şi de a prelucra informaţii este mai mare. Aceasta se traduce printr-o inteligenţă superioară – analiză, sinteză şi descoperirea soluţiilor mai rapidă, şi o funcţionare mintală mai bună – capacitate mai mare de concentrare”.

    Referitor la aceasta afirmatie sunt interesata cum functioneaza afirmatia in cazul autismului.

    Conform unor cercetari recente s-a constatat ca persoanelle din spectrul autist au prea multe sinapse. Cercetatorii americani sunt pregatiti sa fac interventii chirurgicale non invazive, cu laser, pentru reducerea numarului de sinapse. Se crede ca acesta va fi tratamentul viitorului pentru bolile din spectrul autist.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *